Fumatul în cârciumi, restaurante şi discoteci va fi permis doar într-o incintă care nu trebuie să fie mai mare de jumătate din suprafaţa totală a spaţiului închis destinat clienţilor, se arată într-un proiect de ordonanţă pentru modificarea şi completarea Legii pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi care va intra azi în dezbatere publică. Spaţiile pentru fumat vor fi delimitate, astfel încât să asigure izolarea completă de restul încăperii. Acestea trebuie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului.
În acest proiect se stipulează şi interzicerea totală a fumatului la locul de muncă, inclusiv în camerele individuale. Vor fi protejate în acest fel halele industriale, spaţiile de depozitare, sălile de şedinţă, sălile de consiliu, holurile, coridoarele, toaletele, lifturile, birourile
şi camerele, potrivit actului normativ amintit.
Totodată, se prevede interzicerea comercializării produselor
din tutun în magazinele situate în incinta şi pe o rază mai mică de 200 de metri de orice punct al perimetrului exterior al spitalelor şi al unităţilor de învăţământ, cu excepţia unităţilor de învăţământ superior. Autorii proiectului de ordonanţă susţin că această obligativitate nu are un efect major asupra mediului de afaceri, în sensul diminuării cifrei de afaceri a unităţilor care comercializează tutun. Gilda Lazăr, Corporate Affairs Director la producătorul de ţigarete JT International, spune însă că delimitarea unor arii fixe de restrângere a comerţului de ţigarete va genera situaţii ciudate şi dă ca exemplu spitalul Witing din Bucureşti. Dacă se ţine cont de raza de 200 metri, ar trebui să se interzică comercializarea ţigărilor în Gara de Nord, Piaţa Matache şi într-o benzinărie Petrom aflată în imediata apropiere.
Nerespectarea noilor prevederi se va sancţiona cu amenzi de până la 50.000 lei, dar şi cu suspendarea activităţii până la „remedierea situaţiei”.
Tot astăzi va intra în dezbatere publică şi un proiect de ordonanţă pentru modificarea şi completarea Legii privind publicitatea şi sponsorizarea pentru produsele de tutun. Actul normativ, elaborat de Ministerul Sănătăţii, prevede interzicerea totală a publicităţii pentru produse
de tutun, inclusiv la punctele de vânzare, pe orice material tipărit şi pe orice obiect, în cinematografe, în presă, pe copertine şi pe alte structuri de prezentare, începând cu 1 iulie anul acesta. Gilda Lazăr spune că prin material de tipărit se înţelege inclusiv pachetul de ţigarete, iar în categoria “orice obiect” intră scrumierele, brichetele, maşinile care transportă ţigaretele etc.
joi, 19 martie 2009
Mii de copii dispar anual în România
Mii de copii dispar în fiecare an, uneori chiar de lângă părinţii şi fraţii lor. Se pierd ca sacoşele sau ca mănuşile. Nimeni nu mai ştie nimic de ei. Toţi îşi aduc aminte cu disperare când l-au văzut pentru ultima dată pe cel mic, cu ce era îmbrăcat şi faptul că de cele mai multe ori nu avea nici un bănuţ la el. Numai anul trecut au dispărut în România 2.848 de copii, dintre care 181 nu au fost găsiţi nici acum. Statisticile arată că, în fiecare an, cei mai mulţi copii cu vârste mici care dispar sunt băieţei, poate pentru că sunt mai curajoşi decât fetiţele şi pleacă mai uşor de acasă.
Din 949 de copii între 10 şi 14 ani daţi în urmărire anul trecut, 522 erau băieţi. La vârste mai mari, dispar întotdeauna mai multe fetiţe. Dintre cei 1.696 de adolescenţi cu vârste între 14 şi 18 dispăruţi anul trecut, 1.133 erau fete, spune comisarul-şef Adrian Dumitrescu, şeful Secţiei Urmăriri din IGP.
După „cazul Vlăduţ”, cercetările încep imediat, nu După 48 de ore
Săptămâna trecută, un băieţel de nouă ani din Poarta Albă - Constanţa a fost găsit fără viaţă, la 20 de kilometri de casă, la o săptămână după ce se rătăcise. Poliţiştii nu au reuşit să îl găsească pe Mihai Bogdan Bulai (poate din cauza ceţei, aşa cum au spus) şi băiatul a murit pe câmp chircit de foame şi de frig. Un caz la fel de cutremurător şi de cunoscut este cel al lui Vlăduţ Tudor, care a dispărut în urmă cu mai mult de trei ani chiar de lângă familia lui, la mânăstirea Cocoş - Tulcea, unde erau în vizită. 21 de milioane de români au urmărit atunci ştirile timp de o săptămână dorindu-şi ca băieţelul să fie găsit în viaţă. Lucrul acesta nu s-a întâmplat pentru că nimic nu a fost aşa cum trebuie.
Nu au fost destui oameni care să îl caute, poliţiştii care l-au căutat nu au fost dispuşi să cutreiere pădurea din jurul mănăstirii noapte şi zi, nu a existat destulă benzină pentru elicopterul care nu a survolat zona decât câteva ore. Vlăduţ a murit tot de foame şi de frig la o săptămână după de a dispărut de lângă părinţii lui. Cazul lui, care a revoltat toată România, a adus o schimbare foarte importantă în metodologia de investigare a dispariţiilor. Până la Vlăduţ, cercetările în asemenea situaţii începeau conform regulamentelor şi Codului de procedură penală numai după 48 de ore de la momentul în care cel căutat a fost văzut pentru ultima oară. Cazul lui Vlăduţ i-a determinat pe poliţişti să schimbe modul în care sunt cercetate toate dispariţiile şi de atunci, mai precis din 2005, cercetările încep imediat după anunţarea dispariţiei.
Au fost şi copii norocoşi pe care poliţiştii au reuşit să îi găsească, uneori după ani de zile de cercetări. “Pe Pavel Nicolae Daniel, care are acum 16 ani, l-am găsit după trei ani, după ce a început să meargă la fundaţia pentru copiii străzii a lui Hagi, pentru că avea mâncare acolo. I-am făcut acte şi acum e la sora lui în Italia”, povesteşte subinspectorul Eugen Pojar de la Urmăriri, Secţia 18 de Poliţie. “Ai o satisfacţie mult mai mare când găseşti un copil pierdut decât atunci când prinzi un hoţ”, spune subinspectorul Eugen Pojar.
De c
Din 949 de copii între 10 şi 14 ani daţi în urmărire anul trecut, 522 erau băieţi. La vârste mai mari, dispar întotdeauna mai multe fetiţe. Dintre cei 1.696 de adolescenţi cu vârste între 14 şi 18 dispăruţi anul trecut, 1.133 erau fete, spune comisarul-şef Adrian Dumitrescu, şeful Secţiei Urmăriri din IGP.
După „cazul Vlăduţ”, cercetările încep imediat, nu După 48 de ore
Săptămâna trecută, un băieţel de nouă ani din Poarta Albă - Constanţa a fost găsit fără viaţă, la 20 de kilometri de casă, la o săptămână după ce se rătăcise. Poliţiştii nu au reuşit să îl găsească pe Mihai Bogdan Bulai (poate din cauza ceţei, aşa cum au spus) şi băiatul a murit pe câmp chircit de foame şi de frig. Un caz la fel de cutremurător şi de cunoscut este cel al lui Vlăduţ Tudor, care a dispărut în urmă cu mai mult de trei ani chiar de lângă familia lui, la mânăstirea Cocoş - Tulcea, unde erau în vizită. 21 de milioane de români au urmărit atunci ştirile timp de o săptămână dorindu-şi ca băieţelul să fie găsit în viaţă. Lucrul acesta nu s-a întâmplat pentru că nimic nu a fost aşa cum trebuie.
Nu au fost destui oameni care să îl caute, poliţiştii care l-au căutat nu au fost dispuşi să cutreiere pădurea din jurul mănăstirii noapte şi zi, nu a existat destulă benzină pentru elicopterul care nu a survolat zona decât câteva ore. Vlăduţ a murit tot de foame şi de frig la o săptămână după de a dispărut de lângă părinţii lui. Cazul lui, care a revoltat toată România, a adus o schimbare foarte importantă în metodologia de investigare a dispariţiilor. Până la Vlăduţ, cercetările în asemenea situaţii începeau conform regulamentelor şi Codului de procedură penală numai după 48 de ore de la momentul în care cel căutat a fost văzut pentru ultima oară. Cazul lui Vlăduţ i-a determinat pe poliţişti să schimbe modul în care sunt cercetate toate dispariţiile şi de atunci, mai precis din 2005, cercetările încep imediat după anunţarea dispariţiei.
Au fost şi copii norocoşi pe care poliţiştii au reuşit să îi găsească, uneori după ani de zile de cercetări. “Pe Pavel Nicolae Daniel, care are acum 16 ani, l-am găsit după trei ani, după ce a început să meargă la fundaţia pentru copiii străzii a lui Hagi, pentru că avea mâncare acolo. I-am făcut acte şi acum e la sora lui în Italia”, povesteşte subinspectorul Eugen Pojar de la Urmăriri, Secţia 18 de Poliţie. “Ai o satisfacţie mult mai mare când găseşti un copil pierdut decât atunci când prinzi un hoţ”, spune subinspectorul Eugen Pojar.
De c
Directorul AMBRO Suceava a murit în urma unui accident aviatic
Directorul combinatului de celuloză şi hârtie AMBRO SA Suceava, Eric Rossman, a murit, marţi la prânz, după ce avionul particular în care se afla s-a prăbuşit într-o pădure. Avionul a căzut în zona localităţii sucevene Siminicea, a confirmat prefectul de Suceava Orest Onofrei. Avionul de mici dimensiuni, de două locuri, era în propritatea omul de afaceri francez. Eric Rossman pilota avionul şi se afla singur la bord. Moartea sa nu a fost încă confrimată. Scopul zborului nu este cunoscut Echipele speciale s-au deplasat de urgenţă la faţa locului, unde au demarat cercetările. Ambulanţa şi serviciul de descarcerare au intervenit la locul accidentului.
Cristian Cioacă a fost eliberat de sub control judiciar
Curtea de Apel Braşov a aprobat cererea de eliberare din arest a lui Cristian Cioacă. Poliţistul braşovean solicitase eliberarea sub control judiciar. Judecătorii nu au putut lua în discuţie luni cererea pentru că dosarul cauzei nu ajunsese încă la Braşov, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dosarul a fost trimis abia marţi dimineaţă. Cioacă a fost adus încătuşat la curtea de Apel.
"Sunt ofiţer de Poliţie şi nu am de ce să mă sustrag urmăririi penale. Menţionez că nu am făcut acest lucru nici până acum şi nici nu am de gând să fac asta. Am un copil de trei ani pe care doresc să îl văd cel puţin în week-end, deoarece în timpul săptămânii sunt la serviciu", a spus Cioacă în faţa Curţii.
Poliţistul a precizat că tocmai faptul că are un loc de muncă contituie o garanţie că nu se va sustrage urmăririi penale şi că poate fi cercetat în stare de libertate. El a precizat că nu are bani să îşi aducă fiul la Braşov. După punerea în mişcare a urmăririi penale, i s-a diminuat salariul cu 20%, a arătat Cioacă.
La 24 ianuarie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a lui Cristian Cioacă în dosarul în care este acuzat de accesarea fără drept a adresei de e-mail soţiei sale, avocata Elodia Ghinescu -
Avocata Elodia Marilena Ghinescu, în vârstă de 38 de ani, a dispărut de acasă în data de 30 august 2007. Soţul acesteia, poliţistul Cristian Cioacă, a anunţat Poliţia despre dispariţia femeii abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea şefei sale.
"Sunt ofiţer de Poliţie şi nu am de ce să mă sustrag urmăririi penale. Menţionez că nu am făcut acest lucru nici până acum şi nici nu am de gând să fac asta. Am un copil de trei ani pe care doresc să îl văd cel puţin în week-end, deoarece în timpul săptămânii sunt la serviciu", a spus Cioacă în faţa Curţii.
Poliţistul a precizat că tocmai faptul că are un loc de muncă contituie o garanţie că nu se va sustrage urmăririi penale şi că poate fi cercetat în stare de libertate. El a precizat că nu are bani să îşi aducă fiul la Braşov. După punerea în mişcare a urmăririi penale, i s-a diminuat salariul cu 20%, a arătat Cioacă.
La 24 ianuarie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a lui Cristian Cioacă în dosarul în care este acuzat de accesarea fără drept a adresei de e-mail soţiei sale, avocata Elodia Ghinescu -
Avocata Elodia Marilena Ghinescu, în vârstă de 38 de ani, a dispărut de acasă în data de 30 august 2007. Soţul acesteia, poliţistul Cristian Cioacă, a anunţat Poliţia despre dispariţia femeii abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea şefei sale.
Vaccin periculos. EMEA a inceput monitorizarea
gentia Europeana a Medicamentului (EMEA) a inceput monitorizarea utilizarii unui vaccin pentru prevenirea cancerului cervical si a altor boli
. Aceasta dupa ce au fost primite reactii privind moartea a a doua tinere carora le fusese administrat produsul respectiv.
Potrivit unor date de pe site-ul Agentie Nationale a Medicamentului, care citeaza EMEA, institutia europeana a transmis si primit rapoarte de reactii adverse finalizate cu deces, care implicau paciente carora în antecedente li se administrase Gardasil. Doua dintre rapoarte se refereau la decesul brusc si neasteptat a doua femei tinere din Uniunea Europeana. Cele doua cazuri semnalate în Europa s-au raportat în cadrul programului de monitorizare continua a sigurantei medicamentelor. Unul dintre cazuri a aparut în Austria, iar celalalt în Germania. În niciunul nu s-a putut stabili cauza decesului si nici relatia de cauzalitate între decesele tinerelor femei si administrarea
medicamentului Gardasil. Acesta este un vaccin aprobat în UE pentru prevenirea cancerului cervical si a altor boli determinate de papilomavirusurile umane (HPV), tipurile 6, 11, 16 si 18. Se estimeaza ca în Europa au fost vaccinati cu Gardasil aproximativ 1,5 milioane de pacienti. Pe baza dovezilor actuale avute la dispozitie, Comitetul pentru Medicamente
de Uz Uman din cadrul EMEA a formulat opinia ca beneficiile medicamentului Gardasil continua sa depaseasca riscurile, nefiind necesare modificari ale informatiilor despre produs
. EMEA va continua monitorizarea atenta a sigurantei în utilizare a medicamentului Gardasil si, în cazul aparitiei unor informatii noi care pot avea impact asupra raportului beneficiu/risc, va lua masuri adecvate. Pana in prezent, indicatia vaccinului se bazeaza pe demonstrarea eficacitatii administrarii la femeile adulte, cu vârsta cuprinsa între 16 si 26 ani si pe demonstrarea imunogenicitatii la copii si adolescenti cu vârsta cuprinsa între 9 si 15 ani. Nu s-a evaluat eficacitatea protectiei vaccinului la barbati. Vaccinul HPV tipurile 6, 11, 16 si 18 se comercializeaza în UE si sub denumirea de Silgard, iar in Romania este disponibil din martie 2007.
. Aceasta dupa ce au fost primite reactii privind moartea a a doua tinere carora le fusese administrat produsul respectiv.
Potrivit unor date de pe site-ul Agentie Nationale a Medicamentului, care citeaza EMEA, institutia europeana a transmis si primit rapoarte de reactii adverse finalizate cu deces, care implicau paciente carora în antecedente li se administrase Gardasil. Doua dintre rapoarte se refereau la decesul brusc si neasteptat a doua femei tinere din Uniunea Europeana. Cele doua cazuri semnalate în Europa s-au raportat în cadrul programului de monitorizare continua a sigurantei medicamentelor. Unul dintre cazuri a aparut în Austria, iar celalalt în Germania. În niciunul nu s-a putut stabili cauza decesului si nici relatia de cauzalitate între decesele tinerelor femei si administrarea
medicamentului Gardasil. Acesta este un vaccin aprobat în UE pentru prevenirea cancerului cervical si a altor boli determinate de papilomavirusurile umane (HPV), tipurile 6, 11, 16 si 18. Se estimeaza ca în Europa au fost vaccinati cu Gardasil aproximativ 1,5 milioane de pacienti. Pe baza dovezilor actuale avute la dispozitie, Comitetul pentru Medicamente
de Uz Uman din cadrul EMEA a formulat opinia ca beneficiile medicamentului Gardasil continua sa depaseasca riscurile, nefiind necesare modificari ale informatiilor despre produs
. EMEA va continua monitorizarea atenta a sigurantei în utilizare a medicamentului Gardasil si, în cazul aparitiei unor informatii noi care pot avea impact asupra raportului beneficiu/risc, va lua masuri adecvate. Pana in prezent, indicatia vaccinului se bazeaza pe demonstrarea eficacitatii administrarii la femeile adulte, cu vârsta cuprinsa între 16 si 26 ani si pe demonstrarea imunogenicitatii la copii si adolescenti cu vârsta cuprinsa între 9 si 15 ani. Nu s-a evaluat eficacitatea protectiei vaccinului la barbati. Vaccinul HPV tipurile 6, 11, 16 si 18 se comercializeaza în UE si sub denumirea de Silgard, iar in Romania este disponibil din martie 2007.
Numar mare de sinucideri in rindul fortelor armate ruse
Potrivit ministerului rus al apararii, anul trecut au murit 442 de militari in termen. Cei mai multi dintre acesti soldati s-au sinucis, transmite DECA+press cu referinta la Radio Europa Libera.
Serviciul militar rus a fost criticat in repetate rinduri pentru cruzime si incalcarea oricarui drept individual. De anul acesta, serviciul militar a fost redus de la doi la un an. Cu toate acestea, armata nu a reusit sa recruteze contingentul necesar de tineri.
Serviciul militar rus a fost criticat in repetate rinduri pentru cruzime si incalcarea oricarui drept individual. De anul acesta, serviciul militar a fost redus de la doi la un an. Cu toate acestea, armata nu a reusit sa recruteze contingentul necesar de tineri.
La Sofia Presedintii moldovean si bulgar au discutat prioritatile relatiilor bilaterale pentru 2008
n cadrul vizitei de lucru in Republica Bulgaria, presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a avut, luni, o intrevedere cu seful statului bulgar, Gheorghi Pirvanov.
In cursul intrevederii a fost efectuat un amplu schimb de opinii vizind relatiile dintre Republica Moldova si Bulgaria, precum si privind perspectiva dezvoltarii colaborarii intre cele doua state.
A fost exprimat interesul reciproc pentru consolidarea dialogului moldo-bulgar pe diverse planuri, evidentiindu-se in acest sens unele prioritati pentru anul 2008.
Printre acestea au fost mentionate actiunile legate de facilitarea regimului de vize in Bulgaria pentru cetatenii moldoveni, participarea investitorilor bulgari la proiecte de dezvoltare a infrastructurii de transport in Republica Moldova.
Cei doi presedinti au accentuat importanta intensificarii contactelor cultural-umanitare, in context
fiind remarcata necesitatea coordonarii si pe viitor a actiunilor legate de activitatea Universitatii de Stat din Taraclia.
Au fost discutate si chestiuni ce tin de organizarea si desfasurarea zilelor culturii bulgare in tara noastra.
Presedintele Vladimir Voronin l-a invitat pe omologul sau bulgar sa efectueze o vizita in Republica Moldova in anul curent, invitatie acceptata de Gheorghi Pirvanov.
In seara zilei de luni, presedintele Vladimir Voronin, a revenit la Chisinau.
In cursul intrevederii a fost efectuat un amplu schimb de opinii vizind relatiile dintre Republica Moldova si Bulgaria, precum si privind perspectiva dezvoltarii colaborarii intre cele doua state.
A fost exprimat interesul reciproc pentru consolidarea dialogului moldo-bulgar pe diverse planuri, evidentiindu-se in acest sens unele prioritati pentru anul 2008.
Printre acestea au fost mentionate actiunile legate de facilitarea regimului de vize in Bulgaria pentru cetatenii moldoveni, participarea investitorilor bulgari la proiecte de dezvoltare a infrastructurii de transport in Republica Moldova.
Cei doi presedinti au accentuat importanta intensificarii contactelor cultural-umanitare, in context
fiind remarcata necesitatea coordonarii si pe viitor a actiunilor legate de activitatea Universitatii de Stat din Taraclia.
Au fost discutate si chestiuni ce tin de organizarea si desfasurarea zilelor culturii bulgare in tara noastra.
Presedintele Vladimir Voronin l-a invitat pe omologul sau bulgar sa efectueze o vizita in Republica Moldova in anul curent, invitatie acceptata de Gheorghi Pirvanov.
In seara zilei de luni, presedintele Vladimir Voronin, a revenit la Chisinau.
Un „naţkadr”
În aparenţă, Voronin nu a obţinut nimic de la Putin, decât că l-a netezit pe cap şi i s-a spus că merge într-o direcţie corectă.
Acum se vede că, de fapt, vizita lui Voronin la Moscova trebuia privită sub un cu totul alt unghi de vedere: nu de Putin depindea rezultatul întâlnirii cu Voronin, ci de Voronin însuşi. Nu Putin era cel aşteptat să cedeze, ci Voronin. Atunci când Serghei Ivanov, ministrul rus al Apărării, anunţa că Rusia şi-a îndeplinit angajamentele de la Istanbul şi nu are nimic de retras de pe teritoriul RM, el o spunea la modul serios. Poziţia definitivă în chestiunea reglementării transnistrene i-a fost expusă lui Voronin, după cum se vede, prin intermediul lui Iuri Zubakov. Este vorba, dacă e să credem presei ruse, despre acelaşi plan Kozak, doar că retuşat în unele locuri: aceeaşi federalizare, dar cu o delimitare mai clară a împuternicirilor Chişinăului şi Tiraspolului, aceeaşi prezenţă militară rusă în Tranistria, dar nu pentru o perioadă de 20 de ani, ci pe un termen indefinit de retragere, „când va fi posibil”. La aceasta se mai adaugă o neutralitate a RM, pe care s-o recunoască şi SUA cu UE, şi o legitimare a privatizărilor efectuate ilegal de regimul separatist. Rămânea ca Voronin să spună da sau nu.
El putea să spună da, după cum a spus-o şi în 2003. Presa rusă scria cu referire la surse din Kremlin că Voronin ar putea accepta planul Kremlinului, dat fiind că i-a mai rămas doar un an până la încheierea mandatului. Însă nu totul depinde astăzi de hatârul său. „Întâmplător” sau nu, înainte de plecarea lui la Moscova, Chişinăul a fost vizitat de dl Robert Simmons, adjunctul secretarului general al NATO, care a declarat că NATO insistă asupra îndeplinirii de către Rusia a angajamentelor de la Istanbul. Evident, Simmons n-a vorbit de capul său, şi nu putea să nu fie la curent cu intenţiile Moscovei. Astfel, întâlnirea lui Voronin cu Putin devenise inutilă. Totuşi, ca să nu pară că a mers la Moscova doar de dragul premiului acordat de Patriarhul Aleksii II, Voronin a insistat să fie primit de Putin şi a obţinut lucrul acesta cu puţin timp înainte de decolarea avionului. Clanul o fi având „oamenii săi” la Kremlin.
Totuşi, la care plan se referea Voronin atunci când spunea că problema transnistreană va fi rezolvată în timpul apropiat şi că „moral-psihologic” ea a fost deja rezolvată de participanţii la negocieri? Vorbea el despre propriul plan, care presupunea, printre altele, retragerea necondiţionată a trupelor ruse şi o autonomie largă pentru Transnistria, sau despre planul lui Putin, care ar lega RM „pe vecie” de Rusia? Din păcate, transparenţa, consultările cu Parlamentul, cu opoziţia nu intră în regulile de comportament ale preşedintelui nostru proeuropean. Ambiţios ca un elev eminent, el vrea să ne „fericească” de sine stătător. Rămâne doar să ghicim ce fel de „surprize” ne va aduce el mâine.
Moscova îşi permite acum să joace rolul tipului puternic, mărinimos, dar nu într-atât încât să ignore propriile interese. În timp ce Rostehnadzor-ul anunţă, generos, deschiderea pieţei ruse pentru vinurile moldoveneşti şi chiar georgiene, iar ministrul rus de externe merge la Tbilisi, Gazpromul, punându-şi fracul, încercuieşte Europa şi pătrunde pe teritoriul UE. Crede Voronin că Gazpromul va ceda teritoriul RM în folosul UE?
Moscova l-a răsplătit generos pentru „consolidarea unităţii popoarelor ortodoxe” care constă în înjurarea permanentă a României, şi-l va răsplăti şi de acum înainte, dar nu se poate bizui pe Voronin mai mult decât pe propria armată.
Din păcate, preşedintele RM nu înţelege că vremea lui a trecut, că s-a epuizat, că nu mai poate face nimic bun pentru RM, decât să demisioneze. El nu poate negocia cu Rusia decât un plan Kozak reciclat. Speranţa lui că înjurând România, dând dovadă de servilism, „gudurându-se” pe lângă Putin, acesta se va înduioşa şi-i va „dărui” Transnistria, este anacronică, e de fost „naţkadr” („naţionalnîi kadr”), nu de preşedinte modern.
Acum se vede că, de fapt, vizita lui Voronin la Moscova trebuia privită sub un cu totul alt unghi de vedere: nu de Putin depindea rezultatul întâlnirii cu Voronin, ci de Voronin însuşi. Nu Putin era cel aşteptat să cedeze, ci Voronin. Atunci când Serghei Ivanov, ministrul rus al Apărării, anunţa că Rusia şi-a îndeplinit angajamentele de la Istanbul şi nu are nimic de retras de pe teritoriul RM, el o spunea la modul serios. Poziţia definitivă în chestiunea reglementării transnistrene i-a fost expusă lui Voronin, după cum se vede, prin intermediul lui Iuri Zubakov. Este vorba, dacă e să credem presei ruse, despre acelaşi plan Kozak, doar că retuşat în unele locuri: aceeaşi federalizare, dar cu o delimitare mai clară a împuternicirilor Chişinăului şi Tiraspolului, aceeaşi prezenţă militară rusă în Tranistria, dar nu pentru o perioadă de 20 de ani, ci pe un termen indefinit de retragere, „când va fi posibil”. La aceasta se mai adaugă o neutralitate a RM, pe care s-o recunoască şi SUA cu UE, şi o legitimare a privatizărilor efectuate ilegal de regimul separatist. Rămânea ca Voronin să spună da sau nu.
El putea să spună da, după cum a spus-o şi în 2003. Presa rusă scria cu referire la surse din Kremlin că Voronin ar putea accepta planul Kremlinului, dat fiind că i-a mai rămas doar un an până la încheierea mandatului. Însă nu totul depinde astăzi de hatârul său. „Întâmplător” sau nu, înainte de plecarea lui la Moscova, Chişinăul a fost vizitat de dl Robert Simmons, adjunctul secretarului general al NATO, care a declarat că NATO insistă asupra îndeplinirii de către Rusia a angajamentelor de la Istanbul. Evident, Simmons n-a vorbit de capul său, şi nu putea să nu fie la curent cu intenţiile Moscovei. Astfel, întâlnirea lui Voronin cu Putin devenise inutilă. Totuşi, ca să nu pară că a mers la Moscova doar de dragul premiului acordat de Patriarhul Aleksii II, Voronin a insistat să fie primit de Putin şi a obţinut lucrul acesta cu puţin timp înainte de decolarea avionului. Clanul o fi având „oamenii săi” la Kremlin.
Totuşi, la care plan se referea Voronin atunci când spunea că problema transnistreană va fi rezolvată în timpul apropiat şi că „moral-psihologic” ea a fost deja rezolvată de participanţii la negocieri? Vorbea el despre propriul plan, care presupunea, printre altele, retragerea necondiţionată a trupelor ruse şi o autonomie largă pentru Transnistria, sau despre planul lui Putin, care ar lega RM „pe vecie” de Rusia? Din păcate, transparenţa, consultările cu Parlamentul, cu opoziţia nu intră în regulile de comportament ale preşedintelui nostru proeuropean. Ambiţios ca un elev eminent, el vrea să ne „fericească” de sine stătător. Rămâne doar să ghicim ce fel de „surprize” ne va aduce el mâine.
Moscova îşi permite acum să joace rolul tipului puternic, mărinimos, dar nu într-atât încât să ignore propriile interese. În timp ce Rostehnadzor-ul anunţă, generos, deschiderea pieţei ruse pentru vinurile moldoveneşti şi chiar georgiene, iar ministrul rus de externe merge la Tbilisi, Gazpromul, punându-şi fracul, încercuieşte Europa şi pătrunde pe teritoriul UE. Crede Voronin că Gazpromul va ceda teritoriul RM în folosul UE?
Moscova l-a răsplătit generos pentru „consolidarea unităţii popoarelor ortodoxe” care constă în înjurarea permanentă a României, şi-l va răsplăti şi de acum înainte, dar nu se poate bizui pe Voronin mai mult decât pe propria armată.
Din păcate, preşedintele RM nu înţelege că vremea lui a trecut, că s-a epuizat, că nu mai poate face nimic bun pentru RM, decât să demisioneze. El nu poate negocia cu Rusia decât un plan Kozak reciclat. Speranţa lui că înjurând România, dând dovadă de servilism, „gudurându-se” pe lângă Putin, acesta se va înduioşa şi-i va „dărui” Transnistria, este anacronică, e de fost „naţkadr” („naţionalnîi kadr”), nu de preşedinte modern.
Renasterea Trabantului
Trabantul este una dintre cele mai reprezentative masini produse
in cadrul blocului comunist. Marca originara din Republica Democrata Germana a fost automobilul emblema a Germaniei socialiste si nu numai, transmite DECA-press cu referinta la Prompt Media. La aproape doua decenii de la caderea blocului comunist si de la reintregirea Germaniei, Trabantul a renascut gratie eforturilor companiei Herpa .Automarket anunta ca firma care produce modele in miniatura a realizat pentru Salonul Auto
de la Frankfurt (2007) o viitoare generatie a micului Trabant. Designul cuprinde linii simple care pastreaza look-ul traditional al masinii germane. Herpa a construit un model la scara 1:10, dar casa germana IndiKar a decis sa dea viata
acestui proiect si sa construiasca un prototip la scara reala. Viitorul concept Trabant va fi gata pentru expunere odata cu toamna anului 2009, la editia viitoare a Salonului Auto de la Frankfurt. Denumit New Trabi, conceptul va intruchipa un hatchback cu 5 usi vopsit in albastru si cu acoperis alb. Construirea unui prototip reprezinta primul pas pana la reintoarcerea legendarului model. Pe baza acestui concept va fi dezvoltata o versiune de serie a noului Trabant, aceasta urmand sa fie serios adaptata noilor cerinte de pe piata auto, cum ar fi normele de poluare si de siguranta. Sediul atelierului IndiKar se afla langa Zwickau, locul in care au fost produse 3 milioane de Trabanturi intre 1957 si 1991.
in cadrul blocului comunist. Marca originara din Republica Democrata Germana a fost automobilul emblema a Germaniei socialiste si nu numai, transmite DECA-press cu referinta la Prompt Media. La aproape doua decenii de la caderea blocului comunist si de la reintregirea Germaniei, Trabantul a renascut gratie eforturilor companiei Herpa .Automarket anunta ca firma care produce modele in miniatura a realizat pentru Salonul Auto
de la Frankfurt (2007) o viitoare generatie a micului Trabant. Designul cuprinde linii simple care pastreaza look-ul traditional al masinii germane. Herpa a construit un model la scara 1:10, dar casa germana IndiKar a decis sa dea viata
acestui proiect si sa construiasca un prototip la scara reala. Viitorul concept Trabant va fi gata pentru expunere odata cu toamna anului 2009, la editia viitoare a Salonului Auto de la Frankfurt. Denumit New Trabi, conceptul va intruchipa un hatchback cu 5 usi vopsit in albastru si cu acoperis alb. Construirea unui prototip reprezinta primul pas pana la reintoarcerea legendarului model. Pe baza acestui concept va fi dezvoltata o versiune de serie a noului Trabant, aceasta urmand sa fie serios adaptata noilor cerinte de pe piata auto, cum ar fi normele de poluare si de siguranta. Sediul atelierului IndiKar se afla langa Zwickau, locul in care au fost produse 3 milioane de Trabanturi intre 1957 si 1991.
Sârma ghimpată mai rămâne pe Prut?
Consiliul raional Ungheni a fost acţionat în judecată de către Serviciul de grăniceri şi Direcţia teritorială control administrativ din Ungheni pentru că ar fi încălcat legislaţia în vigoare atunci când a adoptat decizia cu privire la scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut. Ieri, pentru a patra oară şedinţa de judecată a fost amânată.
Ieri, Judecătoria Ungheni urma să pună punct în acest conflict, însă şedinţa a fost amânată pentru astăzi pe motiv că judecătorul a lipsit.
Scandalul s-a iscat încă în luna octombrie anul trecut, când a fost adoptată o decizie privind lichidarea gardului de sârmă ghimpată de la graniţa R. Moldova cu România. Cu toate acestea, decizia nu a putut să fie implementată în practică, deoarece la 12 decembrie 2007, Serviciul de grăniceri şi Direcţia teritorială cntrol administrativ din Ungheni de pe lângă Ministerul Administraţiei Publice Locale a acţionat în instanţa de judecată Consiliul raional Ungheni. Motivul - decizia în cauză nu ar fi fost semnată de către secretarul executivului local, iar Serviciul de grăniceri nu şi-a dat acordul pentru a scoate sârma.
Solicitat de TIMPUL, secretarul Consiliului raional, Rodica Moroşanu, a menţionat că decizia în cauză, chiar dacă nu este semnată de secretarul executivului local, este în vigoare.
Anatol Arhire, vicepreşedintele raionului Ungheni, susţine că nu a fost încălcată nicio lege atunci când consilierii au adoptat decizia cu privire la eliminarea gardului de sârmă ghimpată.
„În Legea cu privire la activitatea Serviciului de grăniceri, care ni s-a invocat că am încălcat-o, se stipulează că frontiera de stat este administrată de către Serviciul de grăniceri în colaborare cu administraţia publică locală. Deci, această decizie este absolut legală. Totodată, în lege este stipulat că se admite instalarea la graniţă a anumitor tehnici de protecţie, însă nicăieri nu se stipulează că trebuie să fie anume sârmă ghimpată.
Acţiunea în judecată a fost iniţiată din motivul că în primăvara anului curent urmau să fie efectuate lucrările de scoatere a gardului. Dincolo de gard sunt păduri, păşuni şi râu, o zonă prielnică pentru vânat şi pescuit etc. Ştim că în această zonă se vâna, pescuia şi se tăiau copaci ilegal. Astfel că, înainte de a începe lucrările, va fi efectuat un recensământ al tuturor terenurilor aflate dincolo, de aceea autorităţile de stat sunt deranjate de acest lucru”, a declarat Anatol Arhire.
În replică, Oleg Rusu, juristul Serviciului de grăniceri din Ungheni, susţine că totuşi administraţia raională a încălcat Legea cu privire la frontiera de stat şi Legea cu privire la activitatea Serviciului de grăniceri.
„Într-adevăr, frontiera de stat se administrează în colaborare cu consiliul raional, însă autorităţile locale nu pot să participe la lichidarea
gardului fiindcă acesta este la balanţa Serviciului de grăniceri. Ei nu au nimic cu bunurile care aparţin altei organizaţii. Consiliul raional poate să stabilească regulile de acces, amenajare, protecţie etc., dar nu pot să lichideze gardul fără acordul nostru. Referitor la activităţile ilegale comise în zona de după gard nu comentăm, deoarece ele trebuie demonstrate”, a mai spus Oleg Rusu.
Gheorghe Raţă, şeful Direcţiei teritoriale control administrativ, susţine că decizia privind scoaterea gardului de sârmă ghimpată de pe Prut a fost adoptată cu încălcări ale legislaţiei.
Ieri, Judecătoria Ungheni urma să pună punct în acest conflict, însă şedinţa a fost amânată pentru astăzi pe motiv că judecătorul a lipsit.
Scandalul s-a iscat încă în luna octombrie anul trecut, când a fost adoptată o decizie privind lichidarea gardului de sârmă ghimpată de la graniţa R. Moldova cu România. Cu toate acestea, decizia nu a putut să fie implementată în practică, deoarece la 12 decembrie 2007, Serviciul de grăniceri şi Direcţia teritorială cntrol administrativ din Ungheni de pe lângă Ministerul Administraţiei Publice Locale a acţionat în instanţa de judecată Consiliul raional Ungheni. Motivul - decizia în cauză nu ar fi fost semnată de către secretarul executivului local, iar Serviciul de grăniceri nu şi-a dat acordul pentru a scoate sârma.
Solicitat de TIMPUL, secretarul Consiliului raional, Rodica Moroşanu, a menţionat că decizia în cauză, chiar dacă nu este semnată de secretarul executivului local, este în vigoare.
Anatol Arhire, vicepreşedintele raionului Ungheni, susţine că nu a fost încălcată nicio lege atunci când consilierii au adoptat decizia cu privire la eliminarea gardului de sârmă ghimpată.
„În Legea cu privire la activitatea Serviciului de grăniceri, care ni s-a invocat că am încălcat-o, se stipulează că frontiera de stat este administrată de către Serviciul de grăniceri în colaborare cu administraţia publică locală. Deci, această decizie este absolut legală. Totodată, în lege este stipulat că se admite instalarea la graniţă a anumitor tehnici de protecţie, însă nicăieri nu se stipulează că trebuie să fie anume sârmă ghimpată.
Acţiunea în judecată a fost iniţiată din motivul că în primăvara anului curent urmau să fie efectuate lucrările de scoatere a gardului. Dincolo de gard sunt păduri, păşuni şi râu, o zonă prielnică pentru vânat şi pescuit etc. Ştim că în această zonă se vâna, pescuia şi se tăiau copaci ilegal. Astfel că, înainte de a începe lucrările, va fi efectuat un recensământ al tuturor terenurilor aflate dincolo, de aceea autorităţile de stat sunt deranjate de acest lucru”, a declarat Anatol Arhire.
În replică, Oleg Rusu, juristul Serviciului de grăniceri din Ungheni, susţine că totuşi administraţia raională a încălcat Legea cu privire la frontiera de stat şi Legea cu privire la activitatea Serviciului de grăniceri.
„Într-adevăr, frontiera de stat se administrează în colaborare cu consiliul raional, însă autorităţile locale nu pot să participe la lichidarea
gardului fiindcă acesta este la balanţa Serviciului de grăniceri. Ei nu au nimic cu bunurile care aparţin altei organizaţii. Consiliul raional poate să stabilească regulile de acces, amenajare, protecţie etc., dar nu pot să lichideze gardul fără acordul nostru. Referitor la activităţile ilegale comise în zona de după gard nu comentăm, deoarece ele trebuie demonstrate”, a mai spus Oleg Rusu.
Gheorghe Raţă, şeful Direcţiei teritoriale control administrativ, susţine că decizia privind scoaterea gardului de sârmă ghimpată de pe Prut a fost adoptată cu încălcări ale legislaţiei.
O identitate politică ruso-românească?
Descurajaţi de absenţa unor informaţii mai de Doamne ajută despre scurta întâlnire de la Moscova dintre Vladimir Putin şi Vladimir Voronin, comentatorii şi reprezentanţii opoziţiei de la noi constată cu amărăciune sau chiar cu o îngrijorare prost ascunsă că subiectul discuţiilor purtate de cei doi preşedinţi rămâne un mister. Iar misterele, inclusiv cele politice, precum se ştie, stârnesc speculaţii, utopii şi suspiciuni de tot felul.
În plus
, secretul întreţinut cu bună ştiinţă conferă evenimentului adesea o valoare exagerată. Îi dă un farmec enigmatic, deşi în realitate acesta nu-i decât moare de varză. Aşa s-a întâmplat şi cu vizita lui Voronin în capitala Rusiei care a provocat la Chişinău mare agitaţie. Unii avertizează precum că mâine am putea să ne trezim cu un nou memorandum Kozak-2 sau chiar Kozak-3. Alţii, dimpotrivă, consideră că rezultatele întrevederii dintre liderul de la Kremlin şi cel de la Chişinău au fost sub aşteptările ambelor părţi. Iată de ce prin discreţia unor comunicate de presă extrem de lapidare s-a încercat, de fapt, muşamalizarea unui eşec.
Or, tăcerea pe care o păstrează doi actori politici după ce s-au întreţinut îndărătul unor uşi închise nu-i neapărat un semn că ei ar avea ceva de ascuns. Nu-i exclus ca aceştia chiar să nu aibă nimic de spus. Iată de ce noi nu vom încerca să ghicim conţinutul taifasului Voronin-Putin. O atare scormonire, ce-i drept, poate să producă nişte desfătări intelectuale sau satisfacţii fiziologice. Sub aspect practic, însă, respectivul exerciţiu nu are nici un rost. De ce? Pentru că la ora actuală nicio tranzacţie politică semnificativă între Putin şi Voronin nu este cu putinţă. Nici pe tema transnistreană, nici pe oricare alta. Şi asta din câteva motive evidente.
În primul rând, Voronin astăzi nu are nici timp, nici forţă politică pentru a bulversa într-un an de zile sistemul
constituţional de la noi de aşa manieră încât să-l modeleze după gustul şi interesul Tiraspolului şi, deci, al Moscovei.
În al doilea rând, Transnistria, ca şi Abhazia şi Osetia de Sud, de altfel, sunt nişte aşi pe care Kremlinul preferă să-i ţină deocamdată în mânecă pentru a descuraja astfel tentativele occidentale de recunoaştere internaţională a ţinutului Kosovo. Atâta timp cât problema teritoriului separatist cu populaţie preponderent albaneză din Serbia ţine în priză întreaga lume, Rusia nu va face mişcări bruşte în regiunile rebele din spaţiul CSI.
În al treilea rând, la primăvară în capitala României va avea lor o istorică reuniune a Alianţei Nord-Atlantice care, se pare, va integra în NATO Ucraina şi Georgia. În aceste împrejurări, SUA şi UE nu vor permite nici în ruptul capului „soluţionarea chestiunii transnistrene” după scenariul Moscovei, întrucât ar crea un nou Kaliningrad de la Prut până dincolo de Nistru, periclitând şi devalorizând extinderea euroatlantică spre Est.
Şi în fine, dar nicidecum în ultimul rând, crearea unui stat bicefal în Republica Moldova prin cumularea entităţii etnoculturale româneşti din Basarabia cu epava erzaţului de societate postsovietică din stânga Nistrului, orientată exclusiv şi obsesiv spre fosta metropolă, este pur şi simplu imposibilă. În principiu, astfel de construcţii pot să apară, desigur. În condiţii geopolitice favorabile, ele au chiar şansa să reziste în timp. Asta s-a întâmplat, de exemplu, cu Belgia la începutul secolului al XIX-lea. În prezent, însă, situaţia internaţională este categoric ostilă unui astfel de proiect. Azi există o rivalitate între valorile politice şi culturale româneşti, pe de o parte, şi cele ruseşti, pe de alta. E o stare absolut firească în actuala conjunctură politică. O astfel de adversitate, bunăoară, sare în ochi la tot pasul în ţările baltice, dar şi în relaţia dintre arealul cultural-lingvistic polonez şi cel rusesc.
Astfel stând lucrurile, o virtuală identitate politică româno-rusă, chit că sub stindardul moldovenismului, nu-i decât o struţocămilă năstruşnică. Aceasta ar putea supravieţui numai în coşmarurile care bântuiesc din când în când populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.
În plus
, secretul întreţinut cu bună ştiinţă conferă evenimentului adesea o valoare exagerată. Îi dă un farmec enigmatic, deşi în realitate acesta nu-i decât moare de varză. Aşa s-a întâmplat şi cu vizita lui Voronin în capitala Rusiei care a provocat la Chişinău mare agitaţie. Unii avertizează precum că mâine am putea să ne trezim cu un nou memorandum Kozak-2 sau chiar Kozak-3. Alţii, dimpotrivă, consideră că rezultatele întrevederii dintre liderul de la Kremlin şi cel de la Chişinău au fost sub aşteptările ambelor părţi. Iată de ce prin discreţia unor comunicate de presă extrem de lapidare s-a încercat, de fapt, muşamalizarea unui eşec.
Or, tăcerea pe care o păstrează doi actori politici după ce s-au întreţinut îndărătul unor uşi închise nu-i neapărat un semn că ei ar avea ceva de ascuns. Nu-i exclus ca aceştia chiar să nu aibă nimic de spus. Iată de ce noi nu vom încerca să ghicim conţinutul taifasului Voronin-Putin. O atare scormonire, ce-i drept, poate să producă nişte desfătări intelectuale sau satisfacţii fiziologice. Sub aspect practic, însă, respectivul exerciţiu nu are nici un rost. De ce? Pentru că la ora actuală nicio tranzacţie politică semnificativă între Putin şi Voronin nu este cu putinţă. Nici pe tema transnistreană, nici pe oricare alta. Şi asta din câteva motive evidente.
În primul rând, Voronin astăzi nu are nici timp, nici forţă politică pentru a bulversa într-un an de zile sistemul
constituţional de la noi de aşa manieră încât să-l modeleze după gustul şi interesul Tiraspolului şi, deci, al Moscovei.
În al doilea rând, Transnistria, ca şi Abhazia şi Osetia de Sud, de altfel, sunt nişte aşi pe care Kremlinul preferă să-i ţină deocamdată în mânecă pentru a descuraja astfel tentativele occidentale de recunoaştere internaţională a ţinutului Kosovo. Atâta timp cât problema teritoriului separatist cu populaţie preponderent albaneză din Serbia ţine în priză întreaga lume, Rusia nu va face mişcări bruşte în regiunile rebele din spaţiul CSI.
În al treilea rând, la primăvară în capitala României va avea lor o istorică reuniune a Alianţei Nord-Atlantice care, se pare, va integra în NATO Ucraina şi Georgia. În aceste împrejurări, SUA şi UE nu vor permite nici în ruptul capului „soluţionarea chestiunii transnistrene” după scenariul Moscovei, întrucât ar crea un nou Kaliningrad de la Prut până dincolo de Nistru, periclitând şi devalorizând extinderea euroatlantică spre Est.
Şi în fine, dar nicidecum în ultimul rând, crearea unui stat bicefal în Republica Moldova prin cumularea entităţii etnoculturale româneşti din Basarabia cu epava erzaţului de societate postsovietică din stânga Nistrului, orientată exclusiv şi obsesiv spre fosta metropolă, este pur şi simplu imposibilă. În principiu, astfel de construcţii pot să apară, desigur. În condiţii geopolitice favorabile, ele au chiar şansa să reziste în timp. Asta s-a întâmplat, de exemplu, cu Belgia la începutul secolului al XIX-lea. În prezent, însă, situaţia internaţională este categoric ostilă unui astfel de proiect. Azi există o rivalitate între valorile politice şi culturale româneşti, pe de o parte, şi cele ruseşti, pe de alta. E o stare absolut firească în actuala conjunctură politică. O astfel de adversitate, bunăoară, sare în ochi la tot pasul în ţările baltice, dar şi în relaţia dintre arealul cultural-lingvistic polonez şi cel rusesc.
Astfel stând lucrurile, o virtuală identitate politică româno-rusă, chit că sub stindardul moldovenismului, nu-i decât o struţocămilă năstruşnică. Aceasta ar putea supravieţui numai în coşmarurile care bântuiesc din când în când populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.
Arhiepiscopul Atenei si Intregii Grecii s-a dus la Domnul Arhiepiscopul Atenei si Intregii Grecii s-a dus la Domnul
Arhiepiscopul Atenei si Intregii Grecii, Christodoulos, a incetat din viata
ieri, in jurul orei 5.00.
Sfantul Sinod al Bisericii Elene are 20 de zile la dispozitie pentru a alege un nou Intaistatator din randul celor 80 de membri ai sai. Christodoulos suferea de cancer
la ficat, relateaza AFP.
In varsta de 69 de ani, liderul religios, foarte influent si popular in Grecia, unde Biserica nu este separata de stat, a fost spitalizat in august in SUA pentru o grefa hepatica, operatie neefectuata din cauza metastazei. Dupa intoarcerea la Atena, in luna octombrie, Arhiepiscopul a facut chimioterapie la resedinta sa de la Psychiko. Christodoulos a dus o lupta inversunata, dar pierduta pentru a impiedica eliminarea mentionarii religiei din documentele de identitate ale grecilor.
Dinamic si ambitios, el a fost unul dintre cei mai tineri ierarhi care au ajuns la conducerea Bisericii Ortodoxe din Grecia, in 1998, dupa ce a ocupat postul de secretar al Sfantului Sinod sub dictatura coloneilor (1967 - 1974).
Autoritatile elene au decretat patru zile de doliu national. La funeralii, care vor avea loc joi, va participa si o delegatie a BOR condusa de Patriarhul Daniel.
ieri, in jurul orei 5.00.
Sfantul Sinod al Bisericii Elene are 20 de zile la dispozitie pentru a alege un nou Intaistatator din randul celor 80 de membri ai sai. Christodoulos suferea de cancer
la ficat, relateaza AFP.
In varsta de 69 de ani, liderul religios, foarte influent si popular in Grecia, unde Biserica nu este separata de stat, a fost spitalizat in august in SUA pentru o grefa hepatica, operatie neefectuata din cauza metastazei. Dupa intoarcerea la Atena, in luna octombrie, Arhiepiscopul a facut chimioterapie la resedinta sa de la Psychiko. Christodoulos a dus o lupta inversunata, dar pierduta pentru a impiedica eliminarea mentionarii religiei din documentele de identitate ale grecilor.
Dinamic si ambitios, el a fost unul dintre cei mai tineri ierarhi care au ajuns la conducerea Bisericii Ortodoxe din Grecia, in 1998, dupa ce a ocupat postul de secretar al Sfantului Sinod sub dictatura coloneilor (1967 - 1974).
Autoritatile elene au decretat patru zile de doliu national. La funeralii, care vor avea loc joi, va participa si o delegatie a BOR condusa de Patriarhul Daniel.
250 de copii - ostatici
250 de copii au fost tinuti ostatici luni, timp de mai multe ore, intr-o scoala din orasul Domail, situat in nord-vestul Pakistanului. Potrivit politiei locale, 7 teroristi inarmati pina in dinti au intrat in cladire, dupa o serie de confruntari cu fortele de ordine, si s-au baricadat inauntru, alaturi de elevi. Copiii sechestrati au virste cuprinse intre 8 si 12 ani, dar printre prizonieri se numarau si citiva profesori. Teroristii au cerut ca politia sa-i lase sa plece liberi din scoala si sa dispara fara a fi urmariti. In caz contrar au amenintat ca vor ucide ostaticii.
Mai multi demnitari locali si lideri tribali au dus tratative cu militantii pentru a pune capat crizei pe cale pasnica. Discutiile au fost foarte anevoioase, mai ales ca teroristii aveau asupra lor arme extrem de periculoase, precum lansatoare de rachete, grenade sau arme automate. Armata pakistaneza era pregatita sa intervina, insa politia nu a cerut ajutorul militarilor. Dupa citeva ore de negocieri, guvernul a dat ordin politiei sa se retraga, iar islamistii au fost lasati sa plece. Potrivit autoritatilor, tratativele au reusit, iar copiii au fost eliberati nevatamati. Cei sapte agresori s-au predat, ulterior, unei delegatii de lideri tribali.
Militantii se refugiasera in scoala deoarece erau urmariti de politie dupa ce au rapit un medic
dintr-un oras apropiat. In timpul urmaririi, cel rapit a reusit sa scape, insa teroristii au avut suficient timp sa intre in salile de clasa si sa ia alti prizonieri. Intregul incident a avut loc pe fondul unor violente interetnice care sfisie regiunea nord-vestica a Pakistanului de citeva saptamini. Tensiunile din zona au ridicat semne de intrebare cu privire la securitatea si stabilitatea tarii, inaintea alegerilor din 18 februarie.
Mai multi demnitari locali si lideri tribali au dus tratative cu militantii pentru a pune capat crizei pe cale pasnica. Discutiile au fost foarte anevoioase, mai ales ca teroristii aveau asupra lor arme extrem de periculoase, precum lansatoare de rachete, grenade sau arme automate. Armata pakistaneza era pregatita sa intervina, insa politia nu a cerut ajutorul militarilor. Dupa citeva ore de negocieri, guvernul a dat ordin politiei sa se retraga, iar islamistii au fost lasati sa plece. Potrivit autoritatilor, tratativele au reusit, iar copiii au fost eliberati nevatamati. Cei sapte agresori s-au predat, ulterior, unei delegatii de lideri tribali.
Militantii se refugiasera in scoala deoarece erau urmariti de politie dupa ce au rapit un medic
dintr-un oras apropiat. In timpul urmaririi, cel rapit a reusit sa scape, insa teroristii au avut suficient timp sa intre in salile de clasa si sa ia alti prizonieri. Intregul incident a avut loc pe fondul unor violente interetnice care sfisie regiunea nord-vestica a Pakistanului de citeva saptamini. Tensiunile din zona au ridicat semne de intrebare cu privire la securitatea si stabilitatea tarii, inaintea alegerilor din 18 februarie.
Varşovia cere şi ea un gazoduct rusesc
Un alt stat european este pe cale să renunţe la aşa-zisa solidaritate energetică a Uniunii Europene – de diminuare a monopolului rusesc – şi să-şi semneze propriile acorduri cu Federaţia Rusă.
Polonia a decis, recent, că este cazul să urmeze tonul dat în materie de relaţii cu Rusia de către ţări precum Germania, Ungaria ori Italia. Noul premier polonez, Donald Tusk, a anunţat că ţara sa a elaborat proiectul unui nou gazoduct care ar putea să lege Rusia de Europa Occidentală, prin Estonia, Lituania, Letonia şi Polonia, urmând să ajungă în Germania.
Cu alte cuvinte, Polonia cere Moscovei să renunţe să mai construiască gazoductul Nord Stream direct către Germania, pe sub Marea Baltică. (Conducta de 1200 de km urmează să fie construită până în 2011 de un consorţiu din care Gazprom deţine pachetul majoritar, de 51%).
În favoarea sa, Varşovia invocă argumentul financiar: traseul propus pe uscat, care ar trece şi prin Polonia, ar fi de cel puţin două ori mai ieftin decât cel pe sub Marea Baltică. Experţii polonezi au făcut deja un calcul privind investiţiile necesare şi au ajuns la concluzia menţionată (evident, favorabilă noilor intenţii ale cabinetului polonez), relatează în ediţia sa de luni publicaţia poloneză Dziennik, preluată de Rompres.
Polonia vizează, în fapt, propria securitate energetică, pentru că, odată cu construirea conductei directe între Rusia şi Germania, Gazpromul ar putea oricând să închidă robinetul către Polonia, fără a afecta însă clienţii occidentali.
ŢĂRILE BALTICE, GATA SĂ DEA BANI PENTRU CONSTRUCŢIE
Încă dinainte de a avea acceptul Kremlinului, premierul Donald Tusk s-a asigurat de sprijinul celorlalte părţi implicate: el a purtat deja consultări pe această temă cu oficiali din guvernele Estoniei, Lituaniei şi Letoniei.
Aşa cum relatează aceeaşi publicaţie, şeful guvernului de la Varşovia a obţinut fără probleme acordul celor trei state baltice, în ciuda tuturor tensiunilor şi problemelor diplomatice pe care acestea le au cu Federaţia Rusă. Riga, Talinnul şi Vilniusul nu numai că au aderat imediat la ideea poloneză, dar s-au şi declarat dispuse să plătească din propriul buget
costurile construcţiei conductei pe teritoriul lor. Astfel, noul proiect ar putea trece doar pe teritoriul unor state-membre ale Uniunii Europene, ceea ce ar garanta siguranţa livrărilor de gaze
ruseşti către Europa (spre deosebire de conducta prin Ucraina, unde de mai mulţi ani există diferite întreruperi ale fluxului energetic, cauzate de disensiunile dintre Kiev şi Moscova). În plus
, comentează publicaţia poloneză, statele baltice şi Polonia nu ar sustrage ilegal cantităţi de gaze din conducta ce le tranzitează teritoriul şi nici nu ar majora arbitrar taxele de tranzit la gazele ruseşti.
PREMIERUL POLONEZ SE DUCE CU PROPUNEREA LA MOSCOVA
Oricum ar fi, proiectul polonezo-baltic va fi propus oficialilor ruşi chiar de către Donald Tusk, în cursul apropiatei sale vizite la Moscova (8 februarie). Într-un interviu, premierul nu a uitat să amintească temerile legate de mediu (exprimate insistent de Suedia, Finlanda, Estonia şi Letonia) dacă gazoductul ar urma să fie construit pe sub Marea Baltică.
„Trebuie să lămurim problema. Trebuie să înţelegem de ce Rusia vrea să construiască gazoductul pe sub Marea Baltică, care ar fi de trei ori mai costisitor decât o conductă ce ar străbate Polonia. La fel, e nevoie să ştim care ar fi condiţiile pentru ca poziţia Moscovei să se schimbe”, a indicat Donald Tusk, politician mult mai flexibil faţă de sensibilităţile Rusiei decât predecesorul său, Jaroslaw Kaczynski.
Ca un prim pas al schimbării în politica externă poloneză, recent, Varşovia a anunţat că îşi ridică vetoul impus în calea încheierii unui nou acord între Rusia şi UE .
Polonia a decis, recent, că este cazul să urmeze tonul dat în materie de relaţii cu Rusia de către ţări precum Germania, Ungaria ori Italia. Noul premier polonez, Donald Tusk, a anunţat că ţara sa a elaborat proiectul unui nou gazoduct care ar putea să lege Rusia de Europa Occidentală, prin Estonia, Lituania, Letonia şi Polonia, urmând să ajungă în Germania.
Cu alte cuvinte, Polonia cere Moscovei să renunţe să mai construiască gazoductul Nord Stream direct către Germania, pe sub Marea Baltică. (Conducta de 1200 de km urmează să fie construită până în 2011 de un consorţiu din care Gazprom deţine pachetul majoritar, de 51%).
În favoarea sa, Varşovia invocă argumentul financiar: traseul propus pe uscat, care ar trece şi prin Polonia, ar fi de cel puţin două ori mai ieftin decât cel pe sub Marea Baltică. Experţii polonezi au făcut deja un calcul privind investiţiile necesare şi au ajuns la concluzia menţionată (evident, favorabilă noilor intenţii ale cabinetului polonez), relatează în ediţia sa de luni publicaţia poloneză Dziennik, preluată de Rompres.
Polonia vizează, în fapt, propria securitate energetică, pentru că, odată cu construirea conductei directe între Rusia şi Germania, Gazpromul ar putea oricând să închidă robinetul către Polonia, fără a afecta însă clienţii occidentali.
ŢĂRILE BALTICE, GATA SĂ DEA BANI PENTRU CONSTRUCŢIE
Încă dinainte de a avea acceptul Kremlinului, premierul Donald Tusk s-a asigurat de sprijinul celorlalte părţi implicate: el a purtat deja consultări pe această temă cu oficiali din guvernele Estoniei, Lituaniei şi Letoniei.
Aşa cum relatează aceeaşi publicaţie, şeful guvernului de la Varşovia a obţinut fără probleme acordul celor trei state baltice, în ciuda tuturor tensiunilor şi problemelor diplomatice pe care acestea le au cu Federaţia Rusă. Riga, Talinnul şi Vilniusul nu numai că au aderat imediat la ideea poloneză, dar s-au şi declarat dispuse să plătească din propriul buget
costurile construcţiei conductei pe teritoriul lor. Astfel, noul proiect ar putea trece doar pe teritoriul unor state-membre ale Uniunii Europene, ceea ce ar garanta siguranţa livrărilor de gaze
ruseşti către Europa (spre deosebire de conducta prin Ucraina, unde de mai mulţi ani există diferite întreruperi ale fluxului energetic, cauzate de disensiunile dintre Kiev şi Moscova). În plus
, comentează publicaţia poloneză, statele baltice şi Polonia nu ar sustrage ilegal cantităţi de gaze din conducta ce le tranzitează teritoriul şi nici nu ar majora arbitrar taxele de tranzit la gazele ruseşti.
PREMIERUL POLONEZ SE DUCE CU PROPUNEREA LA MOSCOVA
Oricum ar fi, proiectul polonezo-baltic va fi propus oficialilor ruşi chiar de către Donald Tusk, în cursul apropiatei sale vizite la Moscova (8 februarie). Într-un interviu, premierul nu a uitat să amintească temerile legate de mediu (exprimate insistent de Suedia, Finlanda, Estonia şi Letonia) dacă gazoductul ar urma să fie construit pe sub Marea Baltică.
„Trebuie să lămurim problema. Trebuie să înţelegem de ce Rusia vrea să construiască gazoductul pe sub Marea Baltică, care ar fi de trei ori mai costisitor decât o conductă ce ar străbate Polonia. La fel, e nevoie să ştim care ar fi condiţiile pentru ca poziţia Moscovei să se schimbe”, a indicat Donald Tusk, politician mult mai flexibil faţă de sensibilităţile Rusiei decât predecesorul său, Jaroslaw Kaczynski.
Ca un prim pas al schimbării în politica externă poloneză, recent, Varşovia a anunţat că îşi ridică vetoul impus în calea încheierii unui nou acord între Rusia şi UE .
Iertare pentru dictator
La funeraliile fostului preşedinte indonezian Suharto, fiica sa a cerut poporului să-i ierte greşelile făcute la cârma ţării.
Fostul preşedinte indonezian Suharto a fost înhumat ieri, cu onoruri militare, în mausoleul familiei sale din apropierea oraşului regal Solo, de pe insula Java. Zeci de mii de persoane s-au adunat pe străzile din Jakarta, punctul de pornire a cortegiului funerar, precum şi în împrejurimile oraşului Solo, sperând să-l vadă pentru ultima dată pe cel care timp de 32 de ani a condus destinele ţării, relevă Reuters.
Suharto a încetat din viaţă duminică, la vârsta de 86 de ani, după trei săptămâni de agonie la finalul cărora organele vitale i-au cedat. Haji Muhammad Suharto a fost un personaj extrem de controversat - a fost considerat „părintele dezvoltării“ Indoneziei, fiind deopotrivă acuzat de numeroase încălcări ale drepturilor omului şi de grave acte de corupţie.
„Tata a fost doar un om, care a avut slăbiciuni şi virtuţi şi care nu a fost scutit de greşeli. Dacă a făcut bine, Dumnezeu să-l răsplătească, dacă a făcut rău, Dumnezeu să-l ierte“, a spus, la înmormântare, fiica lui Suharto, Siti Hadijanti Rukmana, cunoscută sub numele de Tutut.
„Doamnelor şi domnilor, dacă tata a făcut greşeli, vă rog să-l iertaţi. Rămas-bun, tată!“, a mai spus aceasta, izbucnind în lacrimi. Sicriul fostului dictator, învelit în drapelul indonezian, a fost acoperit cu petale de iasomie şi trandafir, după care a fost coborât în cavou alături de sicriul soţiei sale, care a încetat din viaţă în 1996. Drept omagiu, a fost trasă o salvă de tun.
„În numele naţiunii şi al armatei indoneziene, încredinţăm trupul şi sufletul lui Haji Muhammad Suharto pământului patriei-mamă“, a declarat preşedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono, care a condus ceremonia funerară.
Imagini-suvenir cu cortegiul funerar
La înmormântarea lui Suharto au venit mii de oameni, mulţi încercând să imortalizeze evenimentul cu ajutorul camerelor
de filmat personale sau cu ajutorul telefoanelor mobile cu cameră foto.
„Avem un sentiment de enormă pierdere pentru că a adus progresul naţiunii noastre. Dacă vine vorba de erori, ei bine, toţi oamenii fac greşeli“, a spus Sukiman, un bărbat care a venit la înmormântare împreună cu soţia sa. Televiziunea de stat a transmis în direct ceremonia funerară pe fondul unui faimos cântec indonezian intonat, de obicei, la pierderea unui erou de război. Însă nu toţi l-au perceput astfel pe Suharto. Ratna Sari Dewi Sukarno, a treia soţie a primului preşedinte indonezian, Sukarno, de la care Suharto a preluat puterea în circumstanţe încă neclare, nu a avut cuvinte de laudă despre acesta din urmă.
„Nu vreau să mă înverşunez împotriva unui mort, dar nu pot să-l iert pe Suharto, care l-a împins pe fostul preşedinte indonezian - cel care a declarat independenţ a - la o moarte violentă, la câţiva ani de la înlăturarea de la putere“, a declarat aceasta.
Fostul preşedinte indonezian Suharto a fost înhumat ieri, cu onoruri militare, în mausoleul familiei sale din apropierea oraşului regal Solo, de pe insula Java. Zeci de mii de persoane s-au adunat pe străzile din Jakarta, punctul de pornire a cortegiului funerar, precum şi în împrejurimile oraşului Solo, sperând să-l vadă pentru ultima dată pe cel care timp de 32 de ani a condus destinele ţării, relevă Reuters.
Suharto a încetat din viaţă duminică, la vârsta de 86 de ani, după trei săptămâni de agonie la finalul cărora organele vitale i-au cedat. Haji Muhammad Suharto a fost un personaj extrem de controversat - a fost considerat „părintele dezvoltării“ Indoneziei, fiind deopotrivă acuzat de numeroase încălcări ale drepturilor omului şi de grave acte de corupţie.
„Tata a fost doar un om, care a avut slăbiciuni şi virtuţi şi care nu a fost scutit de greşeli. Dacă a făcut bine, Dumnezeu să-l răsplătească, dacă a făcut rău, Dumnezeu să-l ierte“, a spus, la înmormântare, fiica lui Suharto, Siti Hadijanti Rukmana, cunoscută sub numele de Tutut.
„Doamnelor şi domnilor, dacă tata a făcut greşeli, vă rog să-l iertaţi. Rămas-bun, tată!“, a mai spus aceasta, izbucnind în lacrimi. Sicriul fostului dictator, învelit în drapelul indonezian, a fost acoperit cu petale de iasomie şi trandafir, după care a fost coborât în cavou alături de sicriul soţiei sale, care a încetat din viaţă în 1996. Drept omagiu, a fost trasă o salvă de tun.
„În numele naţiunii şi al armatei indoneziene, încredinţăm trupul şi sufletul lui Haji Muhammad Suharto pământului patriei-mamă“, a declarat preşedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono, care a condus ceremonia funerară.
Imagini-suvenir cu cortegiul funerar
La înmormântarea lui Suharto au venit mii de oameni, mulţi încercând să imortalizeze evenimentul cu ajutorul camerelor
de filmat personale sau cu ajutorul telefoanelor mobile cu cameră foto.
„Avem un sentiment de enormă pierdere pentru că a adus progresul naţiunii noastre. Dacă vine vorba de erori, ei bine, toţi oamenii fac greşeli“, a spus Sukiman, un bărbat care a venit la înmormântare împreună cu soţia sa. Televiziunea de stat a transmis în direct ceremonia funerară pe fondul unui faimos cântec indonezian intonat, de obicei, la pierderea unui erou de război. Însă nu toţi l-au perceput astfel pe Suharto. Ratna Sari Dewi Sukarno, a treia soţie a primului preşedinte indonezian, Sukarno, de la care Suharto a preluat puterea în circumstanţe încă neclare, nu a avut cuvinte de laudă despre acesta din urmă.
„Nu vreau să mă înverşunez împotriva unui mort, dar nu pot să-l iert pe Suharto, care l-a împins pe fostul preşedinte indonezian - cel care a declarat independenţ a - la o moarte violentă, la câţiva ani de la înlăturarea de la putere“, a declarat aceasta.
Secretul Transnistriei
Presedintele comunist Vladimir Voronin le-a declarat ambasadorilor occidentali acreditati la Chisinau ca pana la sfarsitul anului va fi reglementat statutul Transnistriei, informeaza postul german de radio Deutsche Welle. Aceasta declaratie a lui Vladimir Voronin confirma speculatiile privind acordul cu Putin asupra unui plan secret de reglementare a conflictului transnistrean.
Intelegerea cu Moscova survine la un an de la declansarea unei serii de campanii
de presa impotriva Romaniei in mass-media guvernamentala de la Chisinau. Inainte de a face acest anunt
, Vladimir Voronin a incheiat un tur diplomatic in cadrul caruia a avut intalniri cu oficiali din cadrul Comisiei Europene, OSCE si NATO, dar si dupa intalnirea, de saptamana trecuta, cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. Voronin s-a intalnit ieri cu presedintele Bulgariei, Ghiorghi Parvanov - in cadrul acestui turneu diplomatic in care a ocolit Romania.
"Planul secret" Voronin-Putin
In cadrul intalnirii de vineri cu ambasadorii europeni acreditati la Chisinau, Voronin si-a exprimat convingerea ca "locuitorii regiunii transnistrene vor alege si vor fi reprezentati in Parlamentul Republicii Moldova reunificate de dupa alegerile din 2009", transmite Deutsche Welle. Presedintele moldovean a confirmat astfel ca negocierile cu Moscova ar avea loc in baza unui "plan secret", denuntat anul trecut de opozitia democrata si societatea civila din Republica Moldova si care a provocat ingrijorarea Statelor Unite si a Uniunii Europene. Presupusul plan secret prevede, printre altele, prezenta a cel putin 20 de politicieni transnistreni in Parlamentul de la Chisinau, schimbarea insemnelor statale ale Republicii Moldova, astfel incat ele sa nu se mai asemene cu cele ale Romaniei, garantii ca Republica Moldova nu va adera niciodata la NATO si mentinerea fortelor ruse in Transnistria. Potrivit unor informatii, Chisinaul accepta conditiile prevazute de "planul secret", cu exceptia ultimei, referitoare la mentinerea prezentei ruse in regiunea transnistreana, conditie asupra careia insista Uniunea Europeana si Statele Unite.
Smirnov ar putea fi debarcat
Rusia dispune deja de o solutie de rezerva in cazul in care liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, refuza sa reia negocierile cu Republica Moldova pentru solutionarea crizei, inlocuindu-l cu presedintele Parlamentului transnistrean, Evgheni Sevciuk, relateaza cotidianul rus Kommersant, preluat de Mediafax.
In cazul in care liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, se dovedeste in continuare la fel de incapatanat, Moscova dispune de o solutie de rezerva, si anume inlocuirea acestuia cu Evgheni Sevciuk, presedintele Parlamentului transnistrean, dezvaluie publicatia rusa.
Independenta pentru Rusia
Republica separatista transnistreana a anuntat saptamana trecuta ca doar recunoasterea independentei sale va putea impiedica planurile Occientului de creare a unui "arc sanitar" in jurul Rusiei si va conferi stabilitate unei regiuni volatile. Noile declaratii ale liderilor de la Tiraspol nu au multumit insa Moscova care s-a decis sa contribuie la unirea provinciei separatiste cu Republica Moldova. Potrivit unor surse ale Kommersant, o delegatie rusa urmeaza sa se deplaseze in capitala transnistreana pentru a incerca sa convinga autoritatile locale sa isi imbunatateasca relatiile cu oficialii de la Chisinau. Ministerul transnistrean de Externe a prezentat intr-un comunicat publicat saptamana trecuta pe site-ul institutiei motivele pentru care regiunea separatista trebuie sa isi dobandeasca independenta, subliniind avantajele de care va dispune Rusia in cazul unui astfel de demers. "In cazul in care independenta este recunoscuta, republica va fi singura veriga ramasa pentru a impiedica Occidentul sa inchida lantul asa-numitului arc sanitar din jurul Rusiei (...) si va consolida securitatea Rusiei", mentioneaza documentul citat.
Diplomatii de la Tiraspol amintesc, de asemenea, de problema Kosovo, sustinand ca o eventuala independenta a provinciei sarbe "ar duce la destabilizarea intregii Europe, in timp ce independenta Transnistriei va rezolva un conflict vechi si va asigura stabilitate in aceasta regiune". "Recunoasterea este benefica atat pentru UE, cat si pentru Rusia", subliniaza Ministerul de Externe de la Tiraspol.
Intelegerea cu Moscova survine la un an de la declansarea unei serii de campanii
de presa impotriva Romaniei in mass-media guvernamentala de la Chisinau. Inainte de a face acest anunt
, Vladimir Voronin a incheiat un tur diplomatic in cadrul caruia a avut intalniri cu oficiali din cadrul Comisiei Europene, OSCE si NATO, dar si dupa intalnirea, de saptamana trecuta, cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. Voronin s-a intalnit ieri cu presedintele Bulgariei, Ghiorghi Parvanov - in cadrul acestui turneu diplomatic in care a ocolit Romania.
"Planul secret" Voronin-Putin
In cadrul intalnirii de vineri cu ambasadorii europeni acreditati la Chisinau, Voronin si-a exprimat convingerea ca "locuitorii regiunii transnistrene vor alege si vor fi reprezentati in Parlamentul Republicii Moldova reunificate de dupa alegerile din 2009", transmite Deutsche Welle. Presedintele moldovean a confirmat astfel ca negocierile cu Moscova ar avea loc in baza unui "plan secret", denuntat anul trecut de opozitia democrata si societatea civila din Republica Moldova si care a provocat ingrijorarea Statelor Unite si a Uniunii Europene. Presupusul plan secret prevede, printre altele, prezenta a cel putin 20 de politicieni transnistreni in Parlamentul de la Chisinau, schimbarea insemnelor statale ale Republicii Moldova, astfel incat ele sa nu se mai asemene cu cele ale Romaniei, garantii ca Republica Moldova nu va adera niciodata la NATO si mentinerea fortelor ruse in Transnistria. Potrivit unor informatii, Chisinaul accepta conditiile prevazute de "planul secret", cu exceptia ultimei, referitoare la mentinerea prezentei ruse in regiunea transnistreana, conditie asupra careia insista Uniunea Europeana si Statele Unite.
Smirnov ar putea fi debarcat
Rusia dispune deja de o solutie de rezerva in cazul in care liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, refuza sa reia negocierile cu Republica Moldova pentru solutionarea crizei, inlocuindu-l cu presedintele Parlamentului transnistrean, Evgheni Sevciuk, relateaza cotidianul rus Kommersant, preluat de Mediafax.
In cazul in care liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, se dovedeste in continuare la fel de incapatanat, Moscova dispune de o solutie de rezerva, si anume inlocuirea acestuia cu Evgheni Sevciuk, presedintele Parlamentului transnistrean, dezvaluie publicatia rusa.
Independenta pentru Rusia
Republica separatista transnistreana a anuntat saptamana trecuta ca doar recunoasterea independentei sale va putea impiedica planurile Occientului de creare a unui "arc sanitar" in jurul Rusiei si va conferi stabilitate unei regiuni volatile. Noile declaratii ale liderilor de la Tiraspol nu au multumit insa Moscova care s-a decis sa contribuie la unirea provinciei separatiste cu Republica Moldova. Potrivit unor surse ale Kommersant, o delegatie rusa urmeaza sa se deplaseze in capitala transnistreana pentru a incerca sa convinga autoritatile locale sa isi imbunatateasca relatiile cu oficialii de la Chisinau. Ministerul transnistrean de Externe a prezentat intr-un comunicat publicat saptamana trecuta pe site-ul institutiei motivele pentru care regiunea separatista trebuie sa isi dobandeasca independenta, subliniind avantajele de care va dispune Rusia in cazul unui astfel de demers. "In cazul in care independenta este recunoscuta, republica va fi singura veriga ramasa pentru a impiedica Occidentul sa inchida lantul asa-numitului arc sanitar din jurul Rusiei (...) si va consolida securitatea Rusiei", mentioneaza documentul citat.
Diplomatii de la Tiraspol amintesc, de asemenea, de problema Kosovo, sustinand ca o eventuala independenta a provinciei sarbe "ar duce la destabilizarea intregii Europe, in timp ce independenta Transnistriei va rezolva un conflict vechi si va asigura stabilitate in aceasta regiune". "Recunoasterea este benefica atat pentru UE, cat si pentru Rusia", subliniaza Ministerul de Externe de la Tiraspol.
Bursele din Asia şi Europa încep săptămâna în scădere
Pieţele bursiere din Asia şi Europa au început din nou săptămâna în scădere pe fondul îngrijorărilor legate de evoluţia economică mondială.
Bursa din Shanghai s-a închis cu o scădere de 7 procente şi s-au înregistrat pierderi şi pe bursele din Tokyo şi Hong Kong.
Bursele din Londra şi Frankfurt s-au deschis în scădere cu un procent în timp ce la Paris pierderea a fost de două procente.
Domeniul energetic
Acţiunile companiilor din domeniul energiei
au fost printre cele mai afectate.
Astfel, titlurile Royal Dutch Shell au coborât cu 2,4%, Total cu 2,6% iar Repsol cu 2,3%.
Totodată, acţiunile BHP Billiton au scăzut cu 3%, Rio Tinto cu 3,8% în timp ce titlurile Xstrata au crescut cu 3,3% după ce compania a revizuit în urcare estimările privind producţia de cupru la una dintre minele deţinute şi a anunţului unei oferte de preluare care ar putea fi înaintată de grupului brazilian Vale.
Domeniul bancar
Titlurile Societe Generale au înregistrat un declin de 7,4% după ce Citigroup a redus recomandarea băncii franceze Societe Generale la "vinde" de la "cumpără" după ce banca a anunţat frauda de 4,9 miliarde de dolari.
Acţiunile Societe Generale au scăzut cu 58% de la maximul ultimilor 52 de săptămâni atins în aprilie 2007.
În acelaşi timp, acţiunile Fortis au urcat cu 7%, după ce grupul belgiano-olandez a anunţat că expunerea pe piaţa creditelor ipotecare din SUA va afecta profitul companiei cu până la un miliard de euro.
În România
Evoluţiile bursiere s-au făcut simţite în ultima perioadă şi în România, unde s-au suprapus deprecierii leului faţă de euro.
În acest context
, firmele care importă şi distribuie medicamente
cer ca preţurile să fie recalculate pentru ca livrările către spitale şi farmacii să poată continua, în caz contrar ameninţă că vor sista livrările.
Medicamentele se vând acum la cursul din aprilie anul trecut.
Bursa din Shanghai s-a închis cu o scădere de 7 procente şi s-au înregistrat pierderi şi pe bursele din Tokyo şi Hong Kong.
Bursele din Londra şi Frankfurt s-au deschis în scădere cu un procent în timp ce la Paris pierderea a fost de două procente.
Domeniul energetic
Acţiunile companiilor din domeniul energiei
au fost printre cele mai afectate.
Astfel, titlurile Royal Dutch Shell au coborât cu 2,4%, Total cu 2,6% iar Repsol cu 2,3%.
Totodată, acţiunile BHP Billiton au scăzut cu 3%, Rio Tinto cu 3,8% în timp ce titlurile Xstrata au crescut cu 3,3% după ce compania a revizuit în urcare estimările privind producţia de cupru la una dintre minele deţinute şi a anunţului unei oferte de preluare care ar putea fi înaintată de grupului brazilian Vale.
Domeniul bancar
Titlurile Societe Generale au înregistrat un declin de 7,4% după ce Citigroup a redus recomandarea băncii franceze Societe Generale la "vinde" de la "cumpără" după ce banca a anunţat frauda de 4,9 miliarde de dolari.
Acţiunile Societe Generale au scăzut cu 58% de la maximul ultimilor 52 de săptămâni atins în aprilie 2007.
În acelaşi timp, acţiunile Fortis au urcat cu 7%, după ce grupul belgiano-olandez a anunţat că expunerea pe piaţa creditelor ipotecare din SUA va afecta profitul companiei cu până la un miliard de euro.
În România
Evoluţiile bursiere s-au făcut simţite în ultima perioadă şi în România, unde s-au suprapus deprecierii leului faţă de euro.
În acest context
, firmele care importă şi distribuie medicamente
cer ca preţurile să fie recalculate pentru ca livrările către spitale şi farmacii să poată continua, în caz contrar ameninţă că vor sista livrările.
Medicamentele se vând acum la cursul din aprilie anul trecut.
Au apărut negativele foto făcute de Capa în războiul civil din Spania
Eveniment istoric pentru fotojurnalismul din întreaga lume. Negativele unor fotografii făcute de celebrul Robert Capa în timpul războiului Civil din Spania au fost dezvăluite publicului, după aproape 70 de ani. Robert Capa este considerat cel mai mare fotoreporter de război al secolului XX. Celebrul fotoreporter de război, Robert Capa a făcut mii de fotografii în timpul Războiului Civil din Spania, condus de generalul Franco, în anii 1930. Înainte ca naziştii să intre în Paris, Capa a emigrat în Statele Unite. Se credea că atunci a lăsat în urmă şi negativele fotografiilor sale, dar n-a fost deloc aşa.
Ele au fost descoperite recent la New York, după aproape 70 de ani. „Este un moment definitoriu pentru înţelegerea lui Robert Capa, dar şi un moment cheie în istoria fotojurnalismului şi a fotografiei de război”, a declarat Brian Wallis, şeful Centrului Internaţional al Fotografiei.
Robert Capa şi însoţitoarea sa, Gerda Taro, au mers în Spania să fotografieze scene din timpul Războiului Civil. Istoria negativelor nu este nici acum pe deplin cunoscută. Brian Wallis a declarat că fotografiile au părăsit Parisul împreună cu asistentul lui Capa. Odată ajuns în Marsilia, acesta i le-ar fi înmânat unui consul mexican, care le-ar fi predat apoi Centrului Internaţional al Fotografiei.
Pe viitor, negativele vor fi arhivate şi arătate publicului larg.
Ele au fost descoperite recent la New York, după aproape 70 de ani. „Este un moment definitoriu pentru înţelegerea lui Robert Capa, dar şi un moment cheie în istoria fotojurnalismului şi a fotografiei de război”, a declarat Brian Wallis, şeful Centrului Internaţional al Fotografiei.
Robert Capa şi însoţitoarea sa, Gerda Taro, au mers în Spania să fotografieze scene din timpul Războiului Civil. Istoria negativelor nu este nici acum pe deplin cunoscută. Brian Wallis a declarat că fotografiile au părăsit Parisul împreună cu asistentul lui Capa. Odată ajuns în Marsilia, acesta i le-ar fi înmânat unui consul mexican, care le-ar fi predat apoi Centrului Internaţional al Fotografiei.
Pe viitor, negativele vor fi arhivate şi arătate publicului larg.
Obama, sustinut de familia Kennedy
Senatorul Edward (Ted) Kennedy, fratele cel mic al celebrului presedinte american impuscat la Dallas in 1963, si-a exprimat public sustinerea pentru Barack Obama, la fel ca fiica lui JFK, Caroline Kennedy.
Senatorul Edward Kennedy, o voce liberala importanta in Congres, il sprijina pe Barack Obama in campania
pentru nominalizarea la candidatura Partidului Democrat pentru alegerile prezidentiale, relateaza presa americana, citind surse democrate. Ted Kennedy, fratele cel mic al presedintelui asasinat, un senator cu vechime in statul Massachusetts, urma sa-si exprime sustinerea pentru Obama, luni, la Universitatea Americana din Washington. Senatorul urma sa fie insotit de nepoata sa, Caroline Kennedy, fiica fostului sef de stat, care deja si-a facut cunoscuta optiunea pentru candidatul de culoare.
Caroline Kennedy a scris un editorial in „New York Times“ in care spunea ca Obama, senator de Illinois aflat la primul mandat, pare sa-i inspire pe oameni la fel cum o facea tatal sau, pe vremuri. Sub titlul „Un presedinte ca tatal meu“, Caroline marturiseste ca il prefera pe Barack Obama in functia de presedinte al SUA din motive „politice, patriotice si personale“. „Uneori ne ia timp sa intelegem ca cineva are o aptitudine speciala pentru a ne face sa credem in noi insine, sa facem legatura cu idealurile noastre si sa ne imaginam ca impreuna putem facem lucruri mari. In acele rare momente, cind apare o astfel de persoana, trebuie sa lasam la o parte planurile noastre si sa incercam sa obtinem ceea ce e posibil“, sustine Caroline Kennedy, precizind ca cel la care se refera e senatorul Obama. „Senatorul Obama duce o campanie demna si onesta. A vorbit elocvent despre rolul credintei in viata
sa... Si daca e sa judecam, Obama a facut alegerea corecta in cele mai importante probleme ale timpului nostru, opunindu-se razboiului din Irak de la inceput.“
Intrebat cum comenteaza zvonurile referitoare la o posibila sustinere din partea seniorului senator, Obama le-a spus jurnalistilor ca a vorbit cu Ted de mai multe ori pe aceasta tema, de cind a intrat in cursa electorala, iar daca s-a decis in acest sens, Kennedy trebuie sa fie cel care-si anunta public sustinerea. Familia Kennedy este divizata in privinta preferintei pentru candidatii democrati la alegerile din noiembrie 2008. Kathleen Kennedy Townsend, fiica senatorului Robert F. Kennedy, a declarat ca o sustine pe Hillary Clinton. „Respect decizia lui Teddy si a Carolinei, dar eu am o optiune diferita“, a anuntat Townsend. Ea a spus ca, desi il admira mult pe senatorul Obama, o cunoaste pe Hillary de 25 de ani si stie cit de eficienta e ca lider, femeie si persoana cu convingeri profunde. „Cred ca Hillary e cea mai buna alegere pentru presedinte“, a conchis Kathleen.
Este Obama noul JFK?
Barack Obama a fost comparat de presa americana cu John F. Kennedy pentru talentul sau oratoric deosebit, pentru discursurile sale intelectuale si retorica cu care reuseste sa-si atraga sustinatori. JFK a fost la 43 de ani cel mai tinar presedinte american, in ianuarie 1961. Obama, care are 46 de ani, este, coincidenta, nascut in anul in care JFK a devenit sef de stat. Carismatic, la fel ca fostul lider al SUA, Obama se mindreste cu o familie frumoasa. Printre cei care contesta asemanarea dintre cei doi barbati este, desigur, Hillary Clinton, care spune ca, spre deosebire de Obama, Kennedy a fost senator timp de 14 ani, a fost un erou si un om cu multe realizari si impliniri, pregatit sa ocupe aceasta inalta functie in stat.
Senatorul Edward Kennedy, o voce liberala importanta in Congres, il sprijina pe Barack Obama in campania
pentru nominalizarea la candidatura Partidului Democrat pentru alegerile prezidentiale, relateaza presa americana, citind surse democrate. Ted Kennedy, fratele cel mic al presedintelui asasinat, un senator cu vechime in statul Massachusetts, urma sa-si exprime sustinerea pentru Obama, luni, la Universitatea Americana din Washington. Senatorul urma sa fie insotit de nepoata sa, Caroline Kennedy, fiica fostului sef de stat, care deja si-a facut cunoscuta optiunea pentru candidatul de culoare.
Caroline Kennedy a scris un editorial in „New York Times“ in care spunea ca Obama, senator de Illinois aflat la primul mandat, pare sa-i inspire pe oameni la fel cum o facea tatal sau, pe vremuri. Sub titlul „Un presedinte ca tatal meu“, Caroline marturiseste ca il prefera pe Barack Obama in functia de presedinte al SUA din motive „politice, patriotice si personale“. „Uneori ne ia timp sa intelegem ca cineva are o aptitudine speciala pentru a ne face sa credem in noi insine, sa facem legatura cu idealurile noastre si sa ne imaginam ca impreuna putem facem lucruri mari. In acele rare momente, cind apare o astfel de persoana, trebuie sa lasam la o parte planurile noastre si sa incercam sa obtinem ceea ce e posibil“, sustine Caroline Kennedy, precizind ca cel la care se refera e senatorul Obama. „Senatorul Obama duce o campanie demna si onesta. A vorbit elocvent despre rolul credintei in viata
sa... Si daca e sa judecam, Obama a facut alegerea corecta in cele mai importante probleme ale timpului nostru, opunindu-se razboiului din Irak de la inceput.“
Intrebat cum comenteaza zvonurile referitoare la o posibila sustinere din partea seniorului senator, Obama le-a spus jurnalistilor ca a vorbit cu Ted de mai multe ori pe aceasta tema, de cind a intrat in cursa electorala, iar daca s-a decis in acest sens, Kennedy trebuie sa fie cel care-si anunta public sustinerea. Familia Kennedy este divizata in privinta preferintei pentru candidatii democrati la alegerile din noiembrie 2008. Kathleen Kennedy Townsend, fiica senatorului Robert F. Kennedy, a declarat ca o sustine pe Hillary Clinton. „Respect decizia lui Teddy si a Carolinei, dar eu am o optiune diferita“, a anuntat Townsend. Ea a spus ca, desi il admira mult pe senatorul Obama, o cunoaste pe Hillary de 25 de ani si stie cit de eficienta e ca lider, femeie si persoana cu convingeri profunde. „Cred ca Hillary e cea mai buna alegere pentru presedinte“, a conchis Kathleen.
Este Obama noul JFK?
Barack Obama a fost comparat de presa americana cu John F. Kennedy pentru talentul sau oratoric deosebit, pentru discursurile sale intelectuale si retorica cu care reuseste sa-si atraga sustinatori. JFK a fost la 43 de ani cel mai tinar presedinte american, in ianuarie 1961. Obama, care are 46 de ani, este, coincidenta, nascut in anul in care JFK a devenit sef de stat. Carismatic, la fel ca fostul lider al SUA, Obama se mindreste cu o familie frumoasa. Printre cei care contesta asemanarea dintre cei doi barbati este, desigur, Hillary Clinton, care spune ca, spre deosebire de Obama, Kennedy a fost senator timp de 14 ani, a fost un erou si un om cu multe realizari si impliniri, pregatit sa ocupe aceasta inalta functie in stat.
Clinton s-a opus intrarii Romaniei in NATO
Sub titlul "O cale mai buna de extindere a NATO", cotidianul american Washington Post publica o analiza semnata de Ronald Asmus, fost asistent adjunct al secretarului de stat pentru probleme europene in 1997-2000, care afirma ca fostul presedinte Bill Clinton s-a opus aderarii Romaniei la NATO.
Asmus arata ca unii aliati europeni presau Statele Unite sa includa Romania si Slovenia in primul val de extindere, doua tari pe care Washingtonul nu le considera pregatite si a caror aderare ar fi compromis sansele de aderare ale tarilor baltice. "Presedintele Clinton s-a opus ferm aderarii celor doua tari la summitul de la Madrid. Desi dezamagite, cele doua tari si-au dublat eforturile, iar tarile baltice au profitat de sansa lor si in cele din urma au aderat", afirma Asmus. Fostul diplomat sustine ca la summit-ul NATO de la Bucuresti Albania si Macedonia nu ar trebui sa adere la Alianta Nord-Atlantica deoarece nu sunt pregatite, spre deosebire de Croatia. "Ar trebui sa incepem sa conectam Balcanii si Marea Neagra si sa semnalam Georgiei si Ucrainei ca aceasta este sansa lor de a recupera si a adera intr-un cadru mai amplu peste doi sau trei ani.", propune Ronald Asmus.
Asmus arata ca unii aliati europeni presau Statele Unite sa includa Romania si Slovenia in primul val de extindere, doua tari pe care Washingtonul nu le considera pregatite si a caror aderare ar fi compromis sansele de aderare ale tarilor baltice. "Presedintele Clinton s-a opus ferm aderarii celor doua tari la summitul de la Madrid. Desi dezamagite, cele doua tari si-au dublat eforturile, iar tarile baltice au profitat de sansa lor si in cele din urma au aderat", afirma Asmus. Fostul diplomat sustine ca la summit-ul NATO de la Bucuresti Albania si Macedonia nu ar trebui sa adere la Alianta Nord-Atlantica deoarece nu sunt pregatite, spre deosebire de Croatia. "Ar trebui sa incepem sa conectam Balcanii si Marea Neagra si sa semnalam Georgiei si Ucrainei ca aceasta este sansa lor de a recupera si a adera intr-un cadru mai amplu peste doi sau trei ani.", propune Ronald Asmus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
