O identitate politică ruso-românească?

Descurajaţi de absenţa unor informaţii mai de Doamne ajută despre scurta întâlnire de la Moscova dintre Vladimir Putin şi Vladimir Voronin, comentatorii şi reprezentanţii opoziţiei de la noi constată cu amărăciune sau chiar cu o îngrijorare prost ascunsă că subiectul discuţiilor purtate de cei doi preşedinţi rămâne un mister. Iar misterele, inclusiv cele politice, precum se ştie, stârnesc speculaţii, utopii şi suspiciuni de tot felul.

În plus
, secretul întreţinut cu bună ştiinţă conferă evenimentului adesea o valoare exagerată. Îi dă un farmec enigmatic, deşi în realitate acesta nu-i decât moare de varză. Aşa s-a întâmplat şi cu vizita lui Voronin în capitala Rusiei care a provocat la Chişinău mare agitaţie. Unii avertizează precum că mâine am putea să ne trezim cu un nou memorandum Kozak-2 sau chiar Kozak-3. Alţii, dimpotrivă, consideră că rezultatele întrevederii dintre liderul de la Kremlin şi cel de la Chişinău au fost sub aşteptările ambelor părţi. Iată de ce prin discreţia unor comunicate de presă extrem de lapidare s-a încercat, de fapt, muşamalizarea unui eşec.

Or, tăcerea pe care o păstrează doi actori politici după ce s-au întreţinut îndărătul unor uşi închise nu-i neapărat un semn că ei ar avea ceva de ascuns. Nu-i exclus ca aceştia chiar să nu aibă nimic de spus. Iată de ce noi nu vom încerca să ghicim conţinutul taifasului Voronin-Putin. O atare scormonire, ce-i drept, poate să producă nişte desfătări intelectuale sau satisfacţii fiziologice. Sub aspect practic, însă, respectivul exerciţiu nu are nici un rost. De ce? Pentru că la ora actuală nicio tranzacţie politică semnificativă între Putin şi Voronin nu este cu putinţă. Nici pe tema transnistreană, nici pe oricare alta. Şi asta din câteva motive evidente.
În primul rând, Voronin astăzi nu are nici timp, nici forţă politică pentru a bulversa într-un an de zile sistemul
constituţional de la noi de aşa manieră încât să-l modeleze după gustul şi interesul Tiraspolului şi, deci, al Moscovei.

În al doilea rând, Transnistria, ca şi Abhazia şi Osetia de Sud, de altfel, sunt nişte aşi pe care Kremlinul preferă să-i ţină deocamdată în mânecă pentru a descuraja astfel tentativele occidentale de recunoaştere internaţională a ţinutului Kosovo. Atâta timp cât problema teritoriului separatist cu populaţie preponderent albaneză din Serbia ţine în priză întreaga lume, Rusia nu va face mişcări bruşte în regiunile rebele din spaţiul CSI.

În al treilea rând, la primăvară în capitala României va avea lor o istorică reuniune a Alianţei Nord-Atlantice care, se pare, va integra în NATO Ucraina şi Georgia. În aceste împrejurări, SUA şi UE nu vor permite nici în ruptul capului „soluţionarea chestiunii transnistrene” după scenariul Moscovei, întrucât ar crea un nou Kaliningrad de la Prut până dincolo de Nistru, periclitând şi devalorizând extinderea euroatlantică spre Est.

Şi în fine, dar nicidecum în ultimul rând, crearea unui stat bicefal în Republica Moldova prin cumularea entităţii etnoculturale româneşti din Basarabia cu epava erzaţului de societate postsovietică din stânga Nistrului, orientată exclusiv şi obsesiv spre fosta metropolă, este pur şi simplu imposibilă. În principiu, astfel de construcţii pot să apară, desigur. În condiţii geopolitice favorabile, ele au chiar şansa să reziste în timp. Asta s-a întâmplat, de exemplu, cu Belgia la începutul secolului al XIX-lea. În prezent, însă, situaţia internaţională este categoric ostilă unui astfel de proiect. Azi există o rivalitate între valorile politice şi culturale româneşti, pe de o parte, şi cele ruseşti, pe de alta. E o stare absolut firească în actuala conjunctură politică. O astfel de adversitate, bunăoară, sare în ochi la tot pasul în ţările baltice, dar şi în relaţia dintre arealul cultural-lingvistic polonez şi cel rusesc.

Astfel stând lucrurile, o virtuală identitate politică româno-rusă, chit că sub stindardul moldovenismului, nu-i decât o struţocămilă năstruşnică. Aceasta ar putea supravieţui numai în coşmarurile care bântuiesc din când în când populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.