Directorul general al fabricantului japonez de semiconductoare Elpida Memory a anuntat ca s-a hotarat ca timp de doua luni sa munceasca fara sa-si ia salariul, intr-un gest simbolic de a ajuta compania sa depaseasca dificultatile financiare cu care se confrunta.
Yukio Sakamoto va munci fara sa-si primeasca salariul pe lunile noiembrie si decembrie. Mai mult, pana cand compania va trece din nou pe profit, directorul japonez va avea un salariu cu 50% mai mic. Si asta un pentru ca asa au decis actionarii, ci pentru ca asa a hotarat chiar el.
Desi are un salariu de aproximativ 360.000 de euro, purtatorul de cuvant al Elpida Memory arata ca gestul este pur simbolic, intrucat nu va avea niciun impact semnificativ asupra rezultatlor financiare ale companiei.
luni, 4 mai 2009
Cursa pentru Casa Albă se accelerează, cu 15 zile înainte de scrutin
Candidatul democrat la Casa Albă Barack Obama intenţionează să îşi accelereze ritmul campaniei, înmulţindu-şi reuniunile în statele importante precum Florida, în timp ce republicanul John McCain se străduie să păstreze statele câştigate de George W. Bush în 2004.
Senatorul de Illinois a anunţat că va avea o reuniune luni seară la Orlando, Florida, alături de fosta sa rivală, Hillary Clinton. Este pentru prima oară din iunie când cei doi foşti rivali vor fi împreună la un miting comun.
Alegătorii din Florida, dintre care peste jumătate de milion de noi înscrişi, au începând de luni posibilitatea de a vota anticipat. Începând de luni, au mai rămas exact 15 zile până la alegerile prezidenţiale.
Florida, unde Bush a câştigat în 2000 şi 2004, beneficiază de multă atenţie din partea candidatului democrat. Cu 27 de mari electori, acest stat face parte dintre cele decisive pentru alegerile prezidenţiale din 4 noiembrie.
Pentru a câştiga, un candidat are nevoie de cel puţin 270 de mari electori din cei 538 ai Colegiului Electoral. În 2004, John Kerry ar mai fi avut nevoie de 18 mari electori pentru a deveni preşedinte în locul lui Bush.
Într-un interviu difuzat de NBC, Obama s-a abţinut de la o atitudine triumfalistă. "Distanţa (faţă de John McCain) se va reduce, pentru că aşa se întâmplă întotdeauna pe măsură ce se apropie alegerile", a spus Obama. "În toate statele disputate, cursa va fi foarte strânsă", a adăugat el. "Unul dintre mesajele pe care le-am transmis echipei mele este să nu îşi reducă eforturile", a insistat el.
Cu excepţia unei reuniuni prevăzute joi în Wisconsin (nord), stat câştigat la limită de Kerry în 2004, Obama intenţionează să îşi concentreze eforturile în următoarele zile în statele care au votat candidatul republican la ultimele alegeri. El va rămâne în Florida marţi, urmând ca apoi să meargă în Virginia (est), Iowa (centru), Ohio (nord), Colorado (vest),
New Mexico (sud-vest) şi, în cele din urmă, în Nevada (vest) şi Indiana (nord). Toate aceste state au, în total, 97 de mari electori.
Obama şi-a făcut campanie la sfârşitul săptămânii trecute în Missouri, care a votat pentru republicani în 2000 şi 2004 şi care numără 11 mari electori, şi în Carolina de Nord (sud-est), stat care nu a mai ales un democrat la Casa Albă din 1976 şi care are 15 mari electori.
Pentru a-şi face campanie, Obama dispune de fonduri considerabile. El a strâns suma record de 150 de milioane de dolari în septembrie. De la lansarea campaniei, în februarie 2007,
Obama a strâns în total 605 milioane de dolari. Aceşti bani îi dau un avantaj considerabil asupra lui McCain. În cursul săptămânii trecute, Obama a cheltuit 39 de milioane de dolari pentru spoturi televizate, faţă de 11,9 milioane cât a cheltuit candidatul republican.
Constrâns la o campanie mai modestă, McCain a ales să îşi concentreze eforturile pe statele câştigate de Bush în 2004. În weekend, el a făcut campanie în Virginia şi Ohio şi era aşteptat luni în Missouri. Sondajele recente arată preconizează o luptă strânsă în Ohio, stat care a fost decisiv în 2004.
McCain şi-a înăsprit tonul, acuzându-şi adversarul că este "socialist", epitet injurios în Statele Unite.
"Este greu să îmi imaginez cum Warren Buffett mi-ar fi adus sprijinul său, cum Colin Powell mă susţine dacă, aşa cum crede John McCain, aş avea de gând să instaurez socialismul", a replicat ironic Obama.
Candidatul a declarat luni că Powell, care a fost consilier pentru securitate naţională al lui Ronald Reagan şi fost secretar de stat al lui Bush, ar putea fi numit consilier la Casa Albă.
Senatorul de Illinois a anunţat că va avea o reuniune luni seară la Orlando, Florida, alături de fosta sa rivală, Hillary Clinton. Este pentru prima oară din iunie când cei doi foşti rivali vor fi împreună la un miting comun.
Alegătorii din Florida, dintre care peste jumătate de milion de noi înscrişi, au începând de luni posibilitatea de a vota anticipat. Începând de luni, au mai rămas exact 15 zile până la alegerile prezidenţiale.
Florida, unde Bush a câştigat în 2000 şi 2004, beneficiază de multă atenţie din partea candidatului democrat. Cu 27 de mari electori, acest stat face parte dintre cele decisive pentru alegerile prezidenţiale din 4 noiembrie.
Pentru a câştiga, un candidat are nevoie de cel puţin 270 de mari electori din cei 538 ai Colegiului Electoral. În 2004, John Kerry ar mai fi avut nevoie de 18 mari electori pentru a deveni preşedinte în locul lui Bush.
Într-un interviu difuzat de NBC, Obama s-a abţinut de la o atitudine triumfalistă. "Distanţa (faţă de John McCain) se va reduce, pentru că aşa se întâmplă întotdeauna pe măsură ce se apropie alegerile", a spus Obama. "În toate statele disputate, cursa va fi foarte strânsă", a adăugat el. "Unul dintre mesajele pe care le-am transmis echipei mele este să nu îşi reducă eforturile", a insistat el.
Cu excepţia unei reuniuni prevăzute joi în Wisconsin (nord), stat câştigat la limită de Kerry în 2004, Obama intenţionează să îşi concentreze eforturile în următoarele zile în statele care au votat candidatul republican la ultimele alegeri. El va rămâne în Florida marţi, urmând ca apoi să meargă în Virginia (est), Iowa (centru), Ohio (nord), Colorado (vest),
New Mexico (sud-vest) şi, în cele din urmă, în Nevada (vest) şi Indiana (nord). Toate aceste state au, în total, 97 de mari electori.
Obama şi-a făcut campanie la sfârşitul săptămânii trecute în Missouri, care a votat pentru republicani în 2000 şi 2004 şi care numără 11 mari electori, şi în Carolina de Nord (sud-est), stat care nu a mai ales un democrat la Casa Albă din 1976 şi care are 15 mari electori.
Pentru a-şi face campanie, Obama dispune de fonduri considerabile. El a strâns suma record de 150 de milioane de dolari în septembrie. De la lansarea campaniei, în februarie 2007,
Obama a strâns în total 605 milioane de dolari. Aceşti bani îi dau un avantaj considerabil asupra lui McCain. În cursul săptămânii trecute, Obama a cheltuit 39 de milioane de dolari pentru spoturi televizate, faţă de 11,9 milioane cât a cheltuit candidatul republican.
Constrâns la o campanie mai modestă, McCain a ales să îşi concentreze eforturile pe statele câştigate de Bush în 2004. În weekend, el a făcut campanie în Virginia şi Ohio şi era aşteptat luni în Missouri. Sondajele recente arată preconizează o luptă strânsă în Ohio, stat care a fost decisiv în 2004.
McCain şi-a înăsprit tonul, acuzându-şi adversarul că este "socialist", epitet injurios în Statele Unite.
"Este greu să îmi imaginez cum Warren Buffett mi-ar fi adus sprijinul său, cum Colin Powell mă susţine dacă, aşa cum crede John McCain, aş avea de gând să instaurez socialismul", a replicat ironic Obama.
Candidatul a declarat luni că Powell, care a fost consilier pentru securitate naţională al lui Ronald Reagan şi fost secretar de stat al lui Bush, ar putea fi numit consilier la Casa Albă.
Presedintele Comisiei pentru pietele financiare din Duma de Stat, suspectat de implicare intr-o celebra grupare mafiota
Politia spaniola a facut o perchezitie la sfarsitul saptamanii trecute la locuinta din Spania apartinand oficialului rus Vladislav Reznik, presedintele Comisiei pentru pietele financiare din Duma de Stat (camera inferioara a parlamentului de la Moscova) din partea Rusiei Unite, partid al carui lider este premierul Vladimir Putin, relateaza luni cotidienele moscovite Kommersant si Nezavisimaia Gazeta, citate de Agerpres.
"Descinderea fara precedent" a politiei spaniole a avut loc in cadrul unei operatiuni de anvergura ce a urmarit neutralizarea gruparii mafiote din Sankt-Petersburg, condusa de celebra "autoritate criminala" Aleksandr Malasev, ai carei membri detin resedinte in Spania, unde si-au extins si afacerile ilegale.
Gruparea lui Aleksandr Malasev, despre care presa uitase, se afla in prezent in centrul unui scandal legat de "cumpararea" meciului din cadrul Cupei UEFA Zenit (Sankt-Petersburg)-Bavaria (Germania).
Potrivit Nezavisimaia Gazeta, deputatul Vladislav Reznik sustine ca si-a cumparat casa din Spania, in conditii perfect legale, dand asigurari ca imobilul figureaza in declaratia sa de avere. Insa dupa cum sustine cotidianul Kommersant, imobilul acestuia nu se regaseste in declaratia sa de avere.
Sambata, timp de cateva ore, vila deputatului din Calvia, Mallorca (Insulele Baleare), a fost supusa unei perchezitiii meticuloase, in incercarea de a se gasi probe privind implicarea acestuia in gruparea mafiota originara din Sankt-Petersburg. Politia a confiscat mai multe documente care au fost trimise unei comisii de ancheta a Parchetului de la Madrid.
Presa spaniola, care a relatat cu lux de amanunte descinderea politiei in luxoasa vila Artemide, subliniaza ca este vorba de o "actiune fara precedent". Este pentru prima oara cand fortele de ordine perchezitioneaza resedinta unui atat de celebru politician rus care detine proprietati in Spania. Reznik nu este doar presedintele Comisiei pentru pietele financiare din Duma de Stat, ci si membru al Biroului Politic al Rusiei Unite, partidul puterii din Rusia.
Cunoscutul judecator Baltasar Garzon afirma ca deputatul rus ar avea legaturi stranse cu Ghennadi Petrov, unul dintre liderii mafiei ruse care si-a extins tentaculele in Spania. Acesta a fost arestat in luna iunie, in cursul unei operatiuni desfasurate in Mallorca, aflandu-se de atunci in arestul politiei spaniole, in asteptarea sentintei. Potrivit anchetatorilor, Vladislav Reznik ar fi nu doar un simplu amic al lui Petrov, ci chiar persoana care l-a ajutat in activitatea criminala a acestuia.
Gruparea Tambovskaia
Conform anchetatorilor spanioli, la care fac referire cele doua cotidiene moscovite, Reznik ar fi fost partenerul lui Petrov in diverse firme din domeniul imobiliar, prin care se spalau bani murdari.
Dupa cum sustine presa madrilena, deputatul in Duma de Stat Vladislav Reznik urmeaza sa fie dat in urmarire internationala de justitia spaniola, el evitand arestul doar din simplul motiv ca nu se afla in prezent pe teritoriul Spaniei.
Evocand operatiunea desfasurata in vara pe intreg teritoriul Spaniei impotriva mafiei ruse si la care au participat peste 400 de politisti spanioli, Nezavisimaia Gazeta aminteste ca, in afara de Petrov, au fost arestati atunci alti 19 membri ai bandei sale, dintre care 13 au fost inculpati, doi eliberati pe cautiune si alti cinci pusi in libertate, cu conditia de a nu parasi teritoriul spaniol.
Toti acestia sunt acuzati de fi implicati in gruparea mafiota "Tambovskaia" din Sankt-Petersburg, care inainte de Petrov l-a avut ca lider pe Vladimir Kumarin. La mijlocul anilor '90, membrii acestei grupari au parasit orasul de pe Neva si s-au stabilit in Spania, iar fortele de ordine spaniole au suspiciuni ca acestia si-au extins aici afacerile ilegale, intre care spalare de bani, trafic de droguri si de arme, rapiri si executii la comanda.
Surse apropiate anchetatorilor spanioli care investigheaza cazul sustin ca toti acestia au legaturi stranse cu personalitati importante de pe scena politica de la Moscova, dupa cum relateaza Kommersant.
"Descinderea fara precedent" a politiei spaniole a avut loc in cadrul unei operatiuni de anvergura ce a urmarit neutralizarea gruparii mafiote din Sankt-Petersburg, condusa de celebra "autoritate criminala" Aleksandr Malasev, ai carei membri detin resedinte in Spania, unde si-au extins si afacerile ilegale.
Gruparea lui Aleksandr Malasev, despre care presa uitase, se afla in prezent in centrul unui scandal legat de "cumpararea" meciului din cadrul Cupei UEFA Zenit (Sankt-Petersburg)-Bavaria (Germania).
Potrivit Nezavisimaia Gazeta, deputatul Vladislav Reznik sustine ca si-a cumparat casa din Spania, in conditii perfect legale, dand asigurari ca imobilul figureaza in declaratia sa de avere. Insa dupa cum sustine cotidianul Kommersant, imobilul acestuia nu se regaseste in declaratia sa de avere.
Sambata, timp de cateva ore, vila deputatului din Calvia, Mallorca (Insulele Baleare), a fost supusa unei perchezitiii meticuloase, in incercarea de a se gasi probe privind implicarea acestuia in gruparea mafiota originara din Sankt-Petersburg. Politia a confiscat mai multe documente care au fost trimise unei comisii de ancheta a Parchetului de la Madrid.
Presa spaniola, care a relatat cu lux de amanunte descinderea politiei in luxoasa vila Artemide, subliniaza ca este vorba de o "actiune fara precedent". Este pentru prima oara cand fortele de ordine perchezitioneaza resedinta unui atat de celebru politician rus care detine proprietati in Spania. Reznik nu este doar presedintele Comisiei pentru pietele financiare din Duma de Stat, ci si membru al Biroului Politic al Rusiei Unite, partidul puterii din Rusia.
Cunoscutul judecator Baltasar Garzon afirma ca deputatul rus ar avea legaturi stranse cu Ghennadi Petrov, unul dintre liderii mafiei ruse care si-a extins tentaculele in Spania. Acesta a fost arestat in luna iunie, in cursul unei operatiuni desfasurate in Mallorca, aflandu-se de atunci in arestul politiei spaniole, in asteptarea sentintei. Potrivit anchetatorilor, Vladislav Reznik ar fi nu doar un simplu amic al lui Petrov, ci chiar persoana care l-a ajutat in activitatea criminala a acestuia.
Gruparea Tambovskaia
Conform anchetatorilor spanioli, la care fac referire cele doua cotidiene moscovite, Reznik ar fi fost partenerul lui Petrov in diverse firme din domeniul imobiliar, prin care se spalau bani murdari.
Dupa cum sustine presa madrilena, deputatul in Duma de Stat Vladislav Reznik urmeaza sa fie dat in urmarire internationala de justitia spaniola, el evitand arestul doar din simplul motiv ca nu se afla in prezent pe teritoriul Spaniei.
Evocand operatiunea desfasurata in vara pe intreg teritoriul Spaniei impotriva mafiei ruse si la care au participat peste 400 de politisti spanioli, Nezavisimaia Gazeta aminteste ca, in afara de Petrov, au fost arestati atunci alti 19 membri ai bandei sale, dintre care 13 au fost inculpati, doi eliberati pe cautiune si alti cinci pusi in libertate, cu conditia de a nu parasi teritoriul spaniol.
Toti acestia sunt acuzati de fi implicati in gruparea mafiota "Tambovskaia" din Sankt-Petersburg, care inainte de Petrov l-a avut ca lider pe Vladimir Kumarin. La mijlocul anilor '90, membrii acestei grupari au parasit orasul de pe Neva si s-au stabilit in Spania, iar fortele de ordine spaniole au suspiciuni ca acestia si-au extins aici afacerile ilegale, intre care spalare de bani, trafic de droguri si de arme, rapiri si executii la comanda.
Surse apropiate anchetatorilor spanioli care investigheaza cazul sustin ca toti acestia au legaturi stranse cu personalitati importante de pe scena politica de la Moscova, dupa cum relateaza Kommersant.
Escrocii care au piratat contul lui Sarkozy nu ştiau de la cine fură
Escrocii care au scos bani din contul personal al preşedintelui francz Nicolas Sarkozy nu ştiau cui aparţinea contul respectiv, a informat Journal du Dimanche, scrie AFP.
Palatul Elysée a confirmat săptămânalului că Nicolas Sarkozy s-a adresat poliţiei în cursul lunii septembrie şi că, "în cea mai mare discreţie", procurorul Philippe Courroye din Nanterre, în regiunea pariziană, a sesizat brigada criminalistică de la Paris şi brigada financiară.
"Obiectivul este găsirea autorilor cel puţin curajoşi ai acestui act de piraterie prezidenţială. Însă pentru moment fără succes, dovadă că escrocii nu sunt nişte amatori", scrie Le Journal du Dimanche.
Potrivit unei surse apropiate anchetei, citată de săptămânal, prejudiciul care i s-a adus lui Sarkozy nu este prea mare, escrocii retrăgând "sume mici".
Secretarul de stat pntru consum, Luc Chatel, a spus că o anchetă este în curs şi nu a exclus "saancţiuni" în cadrul băncii, dacă se va dovedi că este vorba despre "o proastă folosire a datelor personale". "Vom vedea, în funcţie de rezultat, dacă au existat sau nu disfuncţionalităţi în folosirea acestor date personale", a subliniat el.
Palatul Elysée a confirmat săptămânalului că Nicolas Sarkozy s-a adresat poliţiei în cursul lunii septembrie şi că, "în cea mai mare discreţie", procurorul Philippe Courroye din Nanterre, în regiunea pariziană, a sesizat brigada criminalistică de la Paris şi brigada financiară.
"Obiectivul este găsirea autorilor cel puţin curajoşi ai acestui act de piraterie prezidenţială. Însă pentru moment fără succes, dovadă că escrocii nu sunt nişte amatori", scrie Le Journal du Dimanche.
Potrivit unei surse apropiate anchetei, citată de săptămânal, prejudiciul care i s-a adus lui Sarkozy nu este prea mare, escrocii retrăgând "sume mici".
Secretarul de stat pntru consum, Luc Chatel, a spus că o anchetă este în curs şi nu a exclus "saancţiuni" în cadrul băncii, dacă se va dovedi că este vorba despre "o proastă folosire a datelor personale". "Vom vedea, în funcţie de rezultat, dacă au existat sau nu disfuncţionalităţi în folosirea acestor date personale", a subliniat el.
Papa stârneşte polemici după ce evită să vorbească despre Camorra
Papa Benedict al XVI-lea a făcut o vizită la Pompei, în apropiere de Napoli, fieful Camorra, dar nu a pronunţat numele organizaţiei mafiote, suscitând comentarii în rândul jurnaliştilor italieni şi o reacţie imediată a Vaticanului, notează AFP, citată de NewsIn.
"Papa intenţionat nu a pronunţat acest cuvânt ", a asigurat purtătorul de cuvânt, preotul Ciro Benedettini. El a explicat că vizita în sanctuarul din Pompei, unde s-a ţinut o slujbă, a fost un pelerinaj cu o dimensiune strict spirituală.
Potrivit sursei citate, tăcerea Papei a marcat "respectul" faţă de localnicii din regiunea Campania, majoritatea persoane corecte şi "care nu fac parte din camorra".
Papa le-a cerut credincioşilor să "nu cedeze compromisurilor", să apere familia şi să combată orice formă de violenţă. "Mai bine aprindeţi o lumânare, decât să blestemaţi întunericul", a conchis Papa, citând un proverb chinez.
La 21 octombrie 2007, la Napoli, Papa a vorbit explicit despre Camorra. El a discutat despre "numărul consternant de infracţiuni" şi a deplâns faptul că "violenţa tinde să devină o mentalitate".
"Papa intenţionat nu a pronunţat acest cuvânt ", a asigurat purtătorul de cuvânt, preotul Ciro Benedettini. El a explicat că vizita în sanctuarul din Pompei, unde s-a ţinut o slujbă, a fost un pelerinaj cu o dimensiune strict spirituală.
Potrivit sursei citate, tăcerea Papei a marcat "respectul" faţă de localnicii din regiunea Campania, majoritatea persoane corecte şi "care nu fac parte din camorra".
Papa le-a cerut credincioşilor să "nu cedeze compromisurilor", să apere familia şi să combată orice formă de violenţă. "Mai bine aprindeţi o lumânare, decât să blestemaţi întunericul", a conchis Papa, citând un proverb chinez.
La 21 octombrie 2007, la Napoli, Papa a vorbit explicit despre Camorra. El a discutat despre "numărul consternant de infracţiuni" şi a deplâns faptul că "violenţa tinde să devină o mentalitate".
Joerg Haider a facut avere dintr-o ferma "cumparata" de bunicul sau nazist de la o familie de evrei
Averea politicianului austriac de extrema dreapta, Joerg Haider, estimata la 12 milioane de euro, are la baza o ferma cumparata se pare de bunicul sau in 1940 de la o familie de evrei italieni, informeaza ziarul El Mundo, citat de Agerpres. Josef Webhofer, bunicul politicianului si fost ofiter nazist, a profitat de Legile Nurenberg care prevedeau arienizarea si dezevreizarea Germaniei, pentru a cumpara cu 300.000 de marci (aproximativ 1,2 milioane de euro) ferma Barental de 1,600 de hectare, bogata in pomi, peste si vanat. Ferma a fost cumparata in 1939 de Giorgio Roifer, un bogat evreu italian de 37 de ani, insa acesta a murit in urma unei boli iar familia sa, sotia si trei copii, au fugit in Palestina de frica persecutiilor. Ferma a ramas astfel in administrarea fratelui vaduvei, Naphtoli Emdin, care, in urma presiunilor exercitate de mai multi ofiteri nazisti, printre care si bunicul lui Haider, a vandut-o. Cele 300.000 de marci nu au ajuns niciodata in posesia familiei lui Roifer, insa vaduva acestuia a semnat se pare in1953 un act prin care se angaja sa renunte la drepturile sale asupra fermei, in schimbul a 120.000 de dolari. Unul dintre copiii acesteia, Alexander, acum profesor universitar la Ierusalim, considera ca mama sa a facut tot ce a putut pentru a obtine ceva din valoarea fermei in conditiile in care, nici in 1953, nu i s-a permis accesul la informatiile din Registrul teritorial din Klagenfurt. "Cand a primit banii, mama mea a semnat un act de renuntare la orice reclamatie ulterioara. Dar indemnizatia a fost data in conditii restrictive si nu ni s-a permis sa avem acces la documentatia Registrului teritorial din Klagenfurt.", a declarat Alexander pentru ziarul britanic The Guardian in urma cu doi ani.
In 2000, sora lui Alexander, Noemi, a declarat ca este indignata ca un politician de extrema dreapta a ajuns la putere cu banii tatalui ei. Haider care si-a piedut viata intr-un accident de masina in urma cu doua saptamani, era mostenitorul unei familii de ofiteri SS si membri ai tineretului hitlerist si nu si-a ascuns niciodata admiratia pentru Hitler.
In 2000, sora lui Alexander, Noemi, a declarat ca este indignata ca un politician de extrema dreapta a ajuns la putere cu banii tatalui ei. Haider care si-a piedut viata intr-un accident de masina in urma cu doua saptamani, era mostenitorul unei familii de ofiteri SS si membri ai tineretului hitlerist si nu si-a ascuns niciodata admiratia pentru Hitler.
Reputat sociolog italian: Fostul primar al Romei si serviciile secrete au folosit cazul Mailat pentru a denigra Romania
Mi-am dat seama ca delictele de strada nu erau o caracteristica a romanilor, ci, dimpotriva, albanezii si slavii, in general, erau, poate, mai periculosi. Dar cei din conducerea stangii, atunci la putere cu Guvernul Prodi, m-au rugat sa tac" - Marzio Barbagli.
Pentru cei care aveau dubii in privinta anchetarii si intensei mediatizari a cazului Mailat, un reputat sociolog italian iese la rampa cu o teorie soc. Fostul primar al Romei si serviciile secrete au folosit cazul Mailat pentru a denigra Romania, sustine Marzio Barbagli. Cartea "Imigratie si criminalitate", scrisa de sociologul Marzio Barbagli, a dat nastere unei dezbateri publice de amploare. Autorul isi prezinta teoria socanta despre ceea ce a urmat in Italia dupa asasinarea Giovannei Reggiani si arestarea lui Romulus Mailat, presupusul criminal. "A fost un acord intre doua parti impotriva Bucurestiului: PD-ul italian (n.r. - nou
infiintatul Partid Democrat) si serviciile secrete cele mai inversunate", declara Barbagli, citat de publicatia on-line "Inviato Speciale", potrivit
Hotnews. "De fapt, numarul romanilor printre autorii celor mai grave delicte din Peninsula nu este atat de mare
precum stanga politica ne face sa credem", mai scrie Barbagli in cartea sa, aparuta recent la editura Il Mulino.
Actiuni de denigrare a romanilor
In paginile cartii sale, sociologul aminteste si de crima din statia Tor di Quinto cand s-a dezlantuit "un val de panica morala" impotriva romanilor. Ministrul de Interne de atunci, Amato, a decis chiar anticiparea adoptarii legii cu privire la asa zisul "pachet al sigurantei publice" si atat politicienii de stanga, cat si cei de dreapta, au aratat cu degetul inspre Romania, intrata in Uniunea Europeana cu zece luni inainte. "A fost o greseala colectiva", sustine Barbagli. Dupa asasinarea Giovannei Reggiani la Roma, explica sociologul italian pentru "Inviato Speciale", o mare parte din nomenclatura Partidului Democrat, condusa de Walter Veltroni, nu a avut nici un scrupul sa sustina ca Romania, nou intrata in Uniunea Europeana, este principala, ba chiar unica responsabila a intensificarii sentimentului de nesiguranta a italienilor. Actiunea de denigrare a romanilor si Romaniei a continuat si in timpul campaniei
electorale pentru alegerea noului primar al Romei. Atunci, candidatul PD, Francesco Rutelli, a acuzat in repetate randuri Guvernul Berlusconi de faptul ca in, 2002, a dat posibilitatea romanilor sa intre in Italia fara viza.
Romanii - in mare parte oameni onesti si muncitori
Despre delictele romanilor in Peninsula, sociologul scrie in volumul "Imigratie si criminalitate" ca procentajul romanilor delincventi, comparativ cu totalitatea autorilor de crime, a ramas relativ neschimbat. Mai mult, in aceeasi perioada, a crescut gradul de criminalitate in randul comunitatii de albanezi, vinovati de un numar in crestere de omucideri si raniri grave. "Albanezii au profitat doar de clima de teroare care s-a difuzat in jurul comunitatii de romani, comunitate constituita in mare parte de oameni onesti, muncitori, iar crimele comise de ei au fost trecute sub tacere", mentioneaza Barbagli, care adauga faptul ca "in ziua de azi italienii se tem mai mult de romani, care au devenit ca o perdea de fum in ochi, si sunt mult mai indulgenti cu albanezii si marocanii". "Mi-am dat seama ca delictele de strada nu erau o caracteristica a romanilor, ci, dimpotriva, albanezii si slavii, in general, erau, poate, mai periculosi. Dar cei din conducerea stangii, atunci la putere cu Guvernul Prodi, m-au rugat sa tac (...)".
Nemtii - primii la furturi in banci
"Printre strainii denuntati, pe primul loc la furturi bancare sunt germanii, iar irlandezii sunt primii la furturi din ghiseele postale, urmati, la distanta, de albanezi si romani. Toti au uitat, ca, in urma cu cinci ani, a fost o schimabre legislativa care permitea romanilor intrarea in Italia fara viza - e vorba de regulementul adoptat de UE in 15 martie 2001. Atunci au intrat in Italia foarte multi romani, pentru a sedea cele trei luni permise. Apoi, 140.000 de romani si-au facut documente
, beneficiind de legea Bossi-Fini. In 2007, delictele comise de romani erau la fel de multe ca si cele din anul precedent, adica in jur de 50, in timp ce se inregistra o crestere a omorurilor comise de albanezi - circa 60", sustine Marzio Barbagli. Apelul sociologului catre clasa politica italiana este urmatorul: "este necesara o politica in masura sa faciliteze cu adevarat integrarea imigrantilor, cum ar fi un plan amplu de integrare in scoli".
Marzio Barbagli, sociolog la Universitatea din Bologna, este primul care s-a ocupat, in mod detaliat, de tema criminalitatii in randul imigrantilor din Peninsula, impunandu-se, prin minutioasa munca de cercetare si documentare, drept unul din principalii experti in materie. Unul din cele trei subiecte principale ale cartii sale este analizarea efectelor extinderii Uniunii Europene in estul Europei la 1 ianuarie 2007, si daca este intr-adevar justificata teama pe care italienii o manifesta fata de romani si tigani.
Pentru cei care aveau dubii in privinta anchetarii si intensei mediatizari a cazului Mailat, un reputat sociolog italian iese la rampa cu o teorie soc. Fostul primar al Romei si serviciile secrete au folosit cazul Mailat pentru a denigra Romania, sustine Marzio Barbagli. Cartea "Imigratie si criminalitate", scrisa de sociologul Marzio Barbagli, a dat nastere unei dezbateri publice de amploare. Autorul isi prezinta teoria socanta despre ceea ce a urmat in Italia dupa asasinarea Giovannei Reggiani si arestarea lui Romulus Mailat, presupusul criminal. "A fost un acord intre doua parti impotriva Bucurestiului: PD-ul italian (n.r. - nou
infiintatul Partid Democrat) si serviciile secrete cele mai inversunate", declara Barbagli, citat de publicatia on-line "Inviato Speciale", potrivit
Hotnews. "De fapt, numarul romanilor printre autorii celor mai grave delicte din Peninsula nu este atat de mare
precum stanga politica ne face sa credem", mai scrie Barbagli in cartea sa, aparuta recent la editura Il Mulino.
Actiuni de denigrare a romanilor
In paginile cartii sale, sociologul aminteste si de crima din statia Tor di Quinto cand s-a dezlantuit "un val de panica morala" impotriva romanilor. Ministrul de Interne de atunci, Amato, a decis chiar anticiparea adoptarii legii cu privire la asa zisul "pachet al sigurantei publice" si atat politicienii de stanga, cat si cei de dreapta, au aratat cu degetul inspre Romania, intrata in Uniunea Europeana cu zece luni inainte. "A fost o greseala colectiva", sustine Barbagli. Dupa asasinarea Giovannei Reggiani la Roma, explica sociologul italian pentru "Inviato Speciale", o mare parte din nomenclatura Partidului Democrat, condusa de Walter Veltroni, nu a avut nici un scrupul sa sustina ca Romania, nou intrata in Uniunea Europeana, este principala, ba chiar unica responsabila a intensificarii sentimentului de nesiguranta a italienilor. Actiunea de denigrare a romanilor si Romaniei a continuat si in timpul campaniei
electorale pentru alegerea noului primar al Romei. Atunci, candidatul PD, Francesco Rutelli, a acuzat in repetate randuri Guvernul Berlusconi de faptul ca in, 2002, a dat posibilitatea romanilor sa intre in Italia fara viza.
Romanii - in mare parte oameni onesti si muncitori
Despre delictele romanilor in Peninsula, sociologul scrie in volumul "Imigratie si criminalitate" ca procentajul romanilor delincventi, comparativ cu totalitatea autorilor de crime, a ramas relativ neschimbat. Mai mult, in aceeasi perioada, a crescut gradul de criminalitate in randul comunitatii de albanezi, vinovati de un numar in crestere de omucideri si raniri grave. "Albanezii au profitat doar de clima de teroare care s-a difuzat in jurul comunitatii de romani, comunitate constituita in mare parte de oameni onesti, muncitori, iar crimele comise de ei au fost trecute sub tacere", mentioneaza Barbagli, care adauga faptul ca "in ziua de azi italienii se tem mai mult de romani, care au devenit ca o perdea de fum in ochi, si sunt mult mai indulgenti cu albanezii si marocanii". "Mi-am dat seama ca delictele de strada nu erau o caracteristica a romanilor, ci, dimpotriva, albanezii si slavii, in general, erau, poate, mai periculosi. Dar cei din conducerea stangii, atunci la putere cu Guvernul Prodi, m-au rugat sa tac (...)".
Nemtii - primii la furturi in banci
"Printre strainii denuntati, pe primul loc la furturi bancare sunt germanii, iar irlandezii sunt primii la furturi din ghiseele postale, urmati, la distanta, de albanezi si romani. Toti au uitat, ca, in urma cu cinci ani, a fost o schimabre legislativa care permitea romanilor intrarea in Italia fara viza - e vorba de regulementul adoptat de UE in 15 martie 2001. Atunci au intrat in Italia foarte multi romani, pentru a sedea cele trei luni permise. Apoi, 140.000 de romani si-au facut documente
, beneficiind de legea Bossi-Fini. In 2007, delictele comise de romani erau la fel de multe ca si cele din anul precedent, adica in jur de 50, in timp ce se inregistra o crestere a omorurilor comise de albanezi - circa 60", sustine Marzio Barbagli. Apelul sociologului catre clasa politica italiana este urmatorul: "este necesara o politica in masura sa faciliteze cu adevarat integrarea imigrantilor, cum ar fi un plan amplu de integrare in scoli".
Marzio Barbagli, sociolog la Universitatea din Bologna, este primul care s-a ocupat, in mod detaliat, de tema criminalitatii in randul imigrantilor din Peninsula, impunandu-se, prin minutioasa munca de cercetare si documentare, drept unul din principalii experti in materie. Unul din cele trei subiecte principale ale cartii sale este analizarea efectelor extinderii Uniunii Europene in estul Europei la 1 ianuarie 2007, si daca este intr-adevar justificata teama pe care italienii o manifesta fata de romani si tigani.
Nicolae Văcăroiu şi-a anunţat oficial demisia din funcţia de preşedinte al Senatului
După 8 ani în fruntea senatorilor a venit vremea retragerii. La 65 de ani, Nicolae Văcăroiu a preferat să lase Parlamentul pentru şefia Curţii de Conturi.
Fostul preşedinte al Senatului şi-a anunţat astăzi oficial demisia şi şi-a luat la revedere de la colegi. Văcăroiu părăseşte nu doar Parlamentul ci şi PSD-ul.
"A fost foarte greu şi dumneavoastră probabil aţi trecut prin aşa ceva. Este enorm de greu atunci când te desparţi şi treci la alt loc de muncă şi laşi în spate colective şi colegi. De ce ? Pentru că un sfert din viaţă, ca vechime profesională, 25-30%, am petrecut în Senat. 12 ani. Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti ani", a declarat Nicolae Văcăroiu.
Fostul preşedinte al Senatului şi-a anunţat astăzi oficial demisia şi şi-a luat la revedere de la colegi. Văcăroiu părăseşte nu doar Parlamentul ci şi PSD-ul.
"A fost foarte greu şi dumneavoastră probabil aţi trecut prin aşa ceva. Este enorm de greu atunci când te desparţi şi treci la alt loc de muncă şi laşi în spate colective şi colegi. De ce ? Pentru că un sfert din viaţă, ca vechime profesională, 25-30%, am petrecut în Senat. 12 ani. Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti ani", a declarat Nicolae Văcăroiu.
Alegatorii nu cunosc numele reprezentatilor partidelor care se vor infrunta in colegiul lor
Cu o luna si jumatate inaintea primului scrutin uninominal din istoria alegerilor parlamentare din Romania, alegatorii nu cunosc numele reprezentatilor partidelor care se vor infrunta in colegiul lor, se arata intr-un comunicat BCS primit pe adresa redactiei.
Peste 95% din cetateni nu pot mentiona numele candidatilor PSD, PDL, PNL si peste 99% nu stiu cine sunt candidatii celorlalte partide in colegiul lor de deputati sau senatori. Datorita acestui fapt, intentia de vot tinde sa fie similara cu cea de la alegerile locale. O usoara crestere (de 1% � 1,5%) s-a constatat la PNL (in Bucuresti si Transilvania) si la PNG-CD (in Oltenia si Dobrogea).
Indiferent de optiunea lor politica, oamenii isi apreciaza edilii locali si cred ca ei se vor implica in sustinerea candidatilor partidelor lor la Camera Deputatilor si la Senat.
Cei mai multi isi doresc sa candideze oameni locali, cu experienta politica si nu oameni trimisi de partide in colegiile lor, proveniti din alte zone si nici oameni din afara politicii (din domenii artistice, sportive, etc.).
Chiar daca exista o atitudine relativ optimista fata de viitor (mai mare decat cea constatata la alegerile parlamentare anterioare), oamenii doresc ca in aceasta campanie electorala politicienii sa ofere raspunsuri credibile la cateva teme importante: cum poate fi stopata cresterea preturilor, cum poate fi continuata cresterea salariilor si a pensiilor, in acelasi timp cu dezvoltarea economica si cu cresterea nivelului de trai, ce se va face concret in lupata impotriva coruptiei.
Pentru prima data in masuratorile sociologice, criza economica mondiala ajunge pe agenda populatiei pe un loc important (locul 6, cu 7,5%) si este de asteptat ca acei candidati care vor aborda cu credibilitate aceasta
problema sa aiba succes electoral.
Pentru rezolvarea problemelor lor, oamenii isi pun speranta in principal in 5 lideri politici: Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Sorin Oprescu si Theodor Stolojan. De aceea ei sunt priviti cu mare incredere chiar si de catre simpatizantii adversarilor lor. Astfel, Traian Basescu se bucura de increderea a 57% din votantii PNL, iar Calin Popescu Tariceanu de increderea a 44% din alegatorii PDL. Mircea Geoana e credibil pentru o treime din alegatorii PDL, iar Theodor Stolojan e credibil pentru un numar similar de votanti PSD-isti.
In pofida disputelor politice si ideologice, in aceasta campanie electorala orientarile politice ale candidatilor vor conta putin in structurarea intentiilor de vot. Decisive vor fi calitatea candidatilor si programele cu care ei se vor prezenta, abilitatea de a raspunde atat problemelor de interes national (reforma justitiei, a educatiei, modernizarea sistemului sanitar, politica externa, etc.), cat si problemelor de interes local (reabilitarea unor drumuri, dezvoltarea sistemului de canalizare, extinderea retelei de apa potabila, programul de locuinte pentru tineri, etc.).
Sondajul BCS a constatat o dorinta mare a alegatorilor de a se prezenta la urne, dar prezenta va fi redusa datorita inabilitatilor candidatilor de a-si face cunoscute programele si de a se face cunoscuti. In colegiile in care candidatii principalelor partide au fost nominalizati s-a observat o asezare a opiniilor electorale altfel decat erau ele la alegerile locale.
De aceea este previzibil ca o reasezare a intentiilor de vot sa se produca in urmatoarele saptamani la nivelul intregii tari, dupa lansarea candidatilor in fiecare colegiu.
Peste 95% din cetateni nu pot mentiona numele candidatilor PSD, PDL, PNL si peste 99% nu stiu cine sunt candidatii celorlalte partide in colegiul lor de deputati sau senatori. Datorita acestui fapt, intentia de vot tinde sa fie similara cu cea de la alegerile locale. O usoara crestere (de 1% � 1,5%) s-a constatat la PNL (in Bucuresti si Transilvania) si la PNG-CD (in Oltenia si Dobrogea).
Indiferent de optiunea lor politica, oamenii isi apreciaza edilii locali si cred ca ei se vor implica in sustinerea candidatilor partidelor lor la Camera Deputatilor si la Senat.
Cei mai multi isi doresc sa candideze oameni locali, cu experienta politica si nu oameni trimisi de partide in colegiile lor, proveniti din alte zone si nici oameni din afara politicii (din domenii artistice, sportive, etc.).
Chiar daca exista o atitudine relativ optimista fata de viitor (mai mare decat cea constatata la alegerile parlamentare anterioare), oamenii doresc ca in aceasta campanie electorala politicienii sa ofere raspunsuri credibile la cateva teme importante: cum poate fi stopata cresterea preturilor, cum poate fi continuata cresterea salariilor si a pensiilor, in acelasi timp cu dezvoltarea economica si cu cresterea nivelului de trai, ce se va face concret in lupata impotriva coruptiei.
Pentru prima data in masuratorile sociologice, criza economica mondiala ajunge pe agenda populatiei pe un loc important (locul 6, cu 7,5%) si este de asteptat ca acei candidati care vor aborda cu credibilitate aceasta
problema sa aiba succes electoral.
Pentru rezolvarea problemelor lor, oamenii isi pun speranta in principal in 5 lideri politici: Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Sorin Oprescu si Theodor Stolojan. De aceea ei sunt priviti cu mare incredere chiar si de catre simpatizantii adversarilor lor. Astfel, Traian Basescu se bucura de increderea a 57% din votantii PNL, iar Calin Popescu Tariceanu de increderea a 44% din alegatorii PDL. Mircea Geoana e credibil pentru o treime din alegatorii PDL, iar Theodor Stolojan e credibil pentru un numar similar de votanti PSD-isti.
In pofida disputelor politice si ideologice, in aceasta campanie electorala orientarile politice ale candidatilor vor conta putin in structurarea intentiilor de vot. Decisive vor fi calitatea candidatilor si programele cu care ei se vor prezenta, abilitatea de a raspunde atat problemelor de interes national (reforma justitiei, a educatiei, modernizarea sistemului sanitar, politica externa, etc.), cat si problemelor de interes local (reabilitarea unor drumuri, dezvoltarea sistemului de canalizare, extinderea retelei de apa potabila, programul de locuinte pentru tineri, etc.).
Sondajul BCS a constatat o dorinta mare a alegatorilor de a se prezenta la urne, dar prezenta va fi redusa datorita inabilitatilor candidatilor de a-si face cunoscute programele si de a se face cunoscuti. In colegiile in care candidatii principalelor partide au fost nominalizati s-a observat o asezare a opiniilor electorale altfel decat erau ele la alegerile locale.
De aceea este previzibil ca o reasezare a intentiilor de vot sa se produca in urmatoarele saptamani la nivelul intregii tari, dupa lansarea candidatilor in fiecare colegiu.
Băsescu: Sunt relaxat, sunt primele alegeri la care n-am nicio treabă
Traian Băsescu a declarat luni că este "un preşedinte relaxat" pentru că alegerile din acest an sunt primele la care nu participă şi nu are "nicio treabă".
"Sunt un preşedinte relaxat, privesc mai de sus, doar mă uit. E prima oară când sunt alegeri şi n-am nicio treabă. Pentru prima oară în politică sunt relaxat", le-a mărturisit Băsescu celor 150 de români prezenţi în cadrul unei întâlniri cu diaspora din Siria.
Aducându-le veşti din ţară, Băsescu le-a spus că în România "se aruncă cu bani". "Toată lumea aruncă cu bani daţi la toate categoriile. Aşa e în toate ţările, nu e cel mai rău lucru dacă populaţia primeşte un ban în plus, dacă sunt cheltuiţi cum trebuie", a completat preşedintele României.
Băsescu a făcut o scurtă informare românilor prezenţi despre economie, spunându-le că în ţară se înregistrează o creştere economică, chiar dacă e bazată pe consum.
Băsescu a dorit să le mulţumească românilor din Siria pentru patriotismul pe care l-au dovedit, remarcând însă că în România este "un sport naţional" denigrarea ţării. "Una din pasiunile, sporturile naţionale pe TV, în presă este să-ţi jigneşti ţara (...) sunt copii de 26-30 de ani şi oameni în toată firea care vorbesc cu dispreţ de ţară la televiziunile româneşti", a explicat el.
"Sunt un preşedinte relaxat, privesc mai de sus, doar mă uit. E prima oară când sunt alegeri şi n-am nicio treabă. Pentru prima oară în politică sunt relaxat", le-a mărturisit Băsescu celor 150 de români prezenţi în cadrul unei întâlniri cu diaspora din Siria.
Aducându-le veşti din ţară, Băsescu le-a spus că în România "se aruncă cu bani". "Toată lumea aruncă cu bani daţi la toate categoriile. Aşa e în toate ţările, nu e cel mai rău lucru dacă populaţia primeşte un ban în plus, dacă sunt cheltuiţi cum trebuie", a completat preşedintele României.
Băsescu a făcut o scurtă informare românilor prezenţi despre economie, spunându-le că în ţară se înregistrează o creştere economică, chiar dacă e bazată pe consum.
Băsescu a dorit să le mulţumească românilor din Siria pentru patriotismul pe care l-au dovedit, remarcând însă că în România este "un sport naţional" denigrarea ţării. "Una din pasiunile, sporturile naţionale pe TV, în presă este să-ţi jigneşti ţara (...) sunt copii de 26-30 de ani şi oameni în toată firea care vorbesc cu dispreţ de ţară la televiziunile româneşti", a explicat el.
sâmbătă, 2 mai 2009
Apa calduta pentru primarul Oprescu
Zilele astea, Sorin Mircea Oprescu s-a lovit de prima problemă, ca primar general: blocajul financiar al RADET, ce ar fi putut ţine luni de zile în duşuri reci aproape 1,3 milioane de bucureşteni. Deşi situaţia regiei bucureştene de termoficare este mai mult decât critică, iar problema este extrem de gravă, omul politic Sorin Oprescu şi-a gestionat bine imaginea. Staful său a sărit imediat cu un comunicat, în care Oprescu a arătat că “actuala criză este o consecinţă a incapacităţii manageriale manifestată de-a lungul timpului”, adică n-are nici o legătură cu cauza problemei. Dar cel mai important mesaj din comunicatul oficial a fost cel legat de asigurarea că “va interveni pe lângă primul ministru pentru deblocarea fondurilor, astfel încât furnizarea energiei termice să nu fie întreruptă”. Adică, aşa cum a promis la jurământ, Oprescu sare să le reprezinte interesele bucureştenilor în faţa celorlalte autorităţi ale statului. De fapt, premierul Tăriceanu nici nu era în ţară, altfel liderul
liberal nu ar fi ezitat să-l primească pe politicianul Oprescu aflat în nevoie, pentru a-i prelua din popularitate.În rest, spre deosebire de politicianul Oprescu, primarul Oprescu nu s-a mişcat aşa bine. Mai întâi, din cauza relaţiilor reci produse de ameninţările cu decapitările direcţiilor municipale, el şi staful său au fost evident surprinşi de ştirea că RADET este obligată să stingă lumina. Altfel ar fi preîntâmpinat efectul de şoc al ştirii sau ar fi avut o replică rezonabilă pentru ziar înainte ca acesta să publice informaţia despre raportul care zăcea de câteva zile pe masa
primarului Oprescu. Apoi, pentru a păstra măcar serviciul pentru apă caldă, Oprescu a trebuit să se aplece puţin în faţa “coloşilor” Apa Nova, Electrica şi Distrigaz, care, binevoitori, au acceptat să renunţe la măsurile coercitive preconizate. Or, un astfel de serviciu va fi cu siguranţă invocat în faţa primarului de maeştrii afacerilor cu banii bucureştenilor de la cele trei societăţi. Apoi, oamenii din jurul lui Oprescu au făcut aceeaşi greşeală ca şi Băsescu şi Videanu: considerând că imaginea primarului depinde de informaţiile publice care ajung la ziarişti, au interzis directorilor să mai discute cu presa. Aşa că, în locul anunţatei transparenţe a lui Oprescu, ziariştii setoşi de informaţii s-au lovit de un zid al tăcerii. Mai mult, responsabililor care au îndrăznit să vorbească cu jurnaliştii şi au recunoscut situaţia gravă a RADET li s-a atras atenţia că nu mai pot face acest lucru fără aprobarea celor care gestionează imaginea primarului. În final, după şedinţele şi discuţiile zilei de ieri, primarul Sorin Oprescu a ieşit în pierdere: apa caldă va curge în continuare, dar numai ca o concesie făcută de trei furnizori ai RADET. În plus
, Elcen a câştigat încă o bătălie cu municipalitatea, pentru că suma definitivă pe care trebuie să o plătească Oprescu este de 1.400 milioane de lei noi, aproape dublu faţă de cea anunţată de primar. În al treilea rând, toate părţile implicate sunt de acord că problema veche a RADET nu va fi rezolvată decât după ce primarul Oprescu se va duce cu căciula în mână la ministrul Finanţelor.
liberal nu ar fi ezitat să-l primească pe politicianul Oprescu aflat în nevoie, pentru a-i prelua din popularitate.În rest, spre deosebire de politicianul Oprescu, primarul Oprescu nu s-a mişcat aşa bine. Mai întâi, din cauza relaţiilor reci produse de ameninţările cu decapitările direcţiilor municipale, el şi staful său au fost evident surprinşi de ştirea că RADET este obligată să stingă lumina. Altfel ar fi preîntâmpinat efectul de şoc al ştirii sau ar fi avut o replică rezonabilă pentru ziar înainte ca acesta să publice informaţia despre raportul care zăcea de câteva zile pe masa
primarului Oprescu. Apoi, pentru a păstra măcar serviciul pentru apă caldă, Oprescu a trebuit să se aplece puţin în faţa “coloşilor” Apa Nova, Electrica şi Distrigaz, care, binevoitori, au acceptat să renunţe la măsurile coercitive preconizate. Or, un astfel de serviciu va fi cu siguranţă invocat în faţa primarului de maeştrii afacerilor cu banii bucureştenilor de la cele trei societăţi. Apoi, oamenii din jurul lui Oprescu au făcut aceeaşi greşeală ca şi Băsescu şi Videanu: considerând că imaginea primarului depinde de informaţiile publice care ajung la ziarişti, au interzis directorilor să mai discute cu presa. Aşa că, în locul anunţatei transparenţe a lui Oprescu, ziariştii setoşi de informaţii s-au lovit de un zid al tăcerii. Mai mult, responsabililor care au îndrăznit să vorbească cu jurnaliştii şi au recunoscut situaţia gravă a RADET li s-a atras atenţia că nu mai pot face acest lucru fără aprobarea celor care gestionează imaginea primarului. În final, după şedinţele şi discuţiile zilei de ieri, primarul Sorin Oprescu a ieşit în pierdere: apa caldă va curge în continuare, dar numai ca o concesie făcută de trei furnizori ai RADET. În plus
, Elcen a câştigat încă o bătălie cu municipalitatea, pentru că suma definitivă pe care trebuie să o plătească Oprescu este de 1.400 milioane de lei noi, aproape dublu faţă de cea anunţată de primar. În al treilea rând, toate părţile implicate sunt de acord că problema veche a RADET nu va fi rezolvată decât după ce primarul Oprescu se va duce cu căciula în mână la ministrul Finanţelor.
ANI, draga de ea!
Calificativul bun pe care îl primeşte ANI de la Comisia Europeană nu e o notă care reflectă realitatea, ci una de încurajare.
„România se mişcă în direcţia potrivită“ - aşa sună una dintre aprecierile măgulitoare la adresa ţării noastre din preraportul discutat în detaliu în aceste zile de presă, inclusiv de cea autohtonă. DNA şi ANI ies bine în acest raport - un document care nu mai sperie aşa de tare precum o făceau precedentele documente similare de la Comisia Europeană şi pe care mulţi se vor grăbi să îl citească cu optimism, în sensul că, prin comparaţie cu ce am avut în ianuarie, acum sunt mai multe semnale pozitive. Ies rău, o ştim deja, CSM şi Parlamentul.
Raportul din 23 iulie va avea o formă mai coafată şi mai puţin contondentă decât ceea ce s-a discutat până miercuri.
În plus
, întrucât în acelaşi document
bulgarii ies mult mai rău decât noi, liderii politici români vor avea un bun pretext pentru a trezi la viaţă pachetul de frustrări şi complexe faţă de vecinii de peste Dunăre şi de a trata lejer ceea ce e negativ despre noi
în acest raport. Logic ar fi să considerăm că, dacă bulgarii stau foarte prost, nu înseamnă că noi stăm bine, dar populismul e adesea o tentaţie mai mare
decât logica.
Alexandru Macovei, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, a simţit bine momentul şi a dirijat, luni, având ecouri largi, cea mai consistentă prezenţă mediatică a acestei Agenţii de când ea există. Lecţia de marketing
instituţional, pe care liderii acestei instituţii au servit-o opiniei publice, a scos la iveală mai multe subiecte de presă (unele dintre ele, de urmărire).
Am auzit formulate multe bune intenţii, am aflat primele date despre cele 90 de dosare care se află în lucru la ANI, plus mai multe explicaţii cu privire la întârzierea unor sancţiuni minimale care pot fi date, dar care nu sunt încă aplicate celor care încalcă legea. Am auzit, de asemenea, clasicele de acum lamentaţii ale responsabililor acestei instituţii cum că ANI funcţionează pe bugete meschine şi că, pentru ca aceasta să îşi deruleze activităţile într-un registru al normalităţii, mai sunt necesare multe fonduri. Cam atât!
Prin urmare, dacă nu vrem să ne îmbătăm cu apă rece, trebuie să privim cu multă atenţie la acel „copil anemic şi schilodit“ scos cu forcepsul din mâna unor parlamentari care au, în majoritatea lor, o relaţie nepotrivită cu democraţia. Legea actuală de funcţionare a ANI e diferită de cea pentru care a militat Monica Macovei, aşa încât, dincolo de încurajările diplomatice venite de la CE, această instituţie pare în continuare că are „unghiile“ bine tăiate. Să nu fim, aşadar, euforici pentru că nu e cazul!
„România se mişcă în direcţia potrivită“ - aşa sună una dintre aprecierile măgulitoare la adresa ţării noastre din preraportul discutat în detaliu în aceste zile de presă, inclusiv de cea autohtonă. DNA şi ANI ies bine în acest raport - un document care nu mai sperie aşa de tare precum o făceau precedentele documente similare de la Comisia Europeană şi pe care mulţi se vor grăbi să îl citească cu optimism, în sensul că, prin comparaţie cu ce am avut în ianuarie, acum sunt mai multe semnale pozitive. Ies rău, o ştim deja, CSM şi Parlamentul.
Raportul din 23 iulie va avea o formă mai coafată şi mai puţin contondentă decât ceea ce s-a discutat până miercuri.
În plus
, întrucât în acelaşi document
bulgarii ies mult mai rău decât noi, liderii politici români vor avea un bun pretext pentru a trezi la viaţă pachetul de frustrări şi complexe faţă de vecinii de peste Dunăre şi de a trata lejer ceea ce e negativ despre noi
în acest raport. Logic ar fi să considerăm că, dacă bulgarii stau foarte prost, nu înseamnă că noi stăm bine, dar populismul e adesea o tentaţie mai mare
decât logica.
Alexandru Macovei, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, a simţit bine momentul şi a dirijat, luni, având ecouri largi, cea mai consistentă prezenţă mediatică a acestei Agenţii de când ea există. Lecţia de marketing
instituţional, pe care liderii acestei instituţii au servit-o opiniei publice, a scos la iveală mai multe subiecte de presă (unele dintre ele, de urmărire).
Am auzit formulate multe bune intenţii, am aflat primele date despre cele 90 de dosare care se află în lucru la ANI, plus mai multe explicaţii cu privire la întârzierea unor sancţiuni minimale care pot fi date, dar care nu sunt încă aplicate celor care încalcă legea. Am auzit, de asemenea, clasicele de acum lamentaţii ale responsabililor acestei instituţii cum că ANI funcţionează pe bugete meschine şi că, pentru ca aceasta să îşi deruleze activităţile într-un registru al normalităţii, mai sunt necesare multe fonduri. Cam atât!
Prin urmare, dacă nu vrem să ne îmbătăm cu apă rece, trebuie să privim cu multă atenţie la acel „copil anemic şi schilodit“ scos cu forcepsul din mâna unor parlamentari care au, în majoritatea lor, o relaţie nepotrivită cu democraţia. Legea actuală de funcţionare a ANI e diferită de cea pentru care a militat Monica Macovei, aşa încât, dincolo de încurajările diplomatice venite de la CE, această instituţie pare în continuare că are „unghiile“ bine tăiate. Să nu fim, aşadar, euforici pentru că nu e cazul!
Magureanu, agent KGB?
storicul american Larry Watts l-a acuzat recent pe Magureanu de legaturi neortodoxe cu KGB si GRU. Acuzatiile nu se bazeaza pe nimic si sunt speculatii si alegatii, pe care le poate debita orice om care stie sa scrie, sa citeasca si sa joace sah in Cismigiu. Daca Watts n-ar fi fost pupilul lui Talpes si daca Talpes nu l-ar uri visceral pe Magureanu, lucrurile n-ar fi degenerat in halul asta. Talpes i-a transferat insa lui Watts ura sa impotriva lui Magureanu. Cånd Watts a venit in tara, Talpes era directorul SIE, iar cånd a ajuns seful Departamentului Securitatii Nationale, l-a angajat pe Watts pe post de consilier personal. Din aceasta postura, Watts n-a incetat sa-i faca pe plac lui Talpes: a publicat un studiu in America, in care a ridicat in slavi reforma in armata facuta de ministrul Mircea Pascu, si a facut zob reforma demarata de Babiuc si Dudu Ionescu, fosti ministri ai apararii in timpul
administratiei CDR. Talpes ii detesta pe taranisti si liberali, iar Watts s-a adaptat repede la starile afective ale lui Talpes. Mai presus de toate, Talpes era prieten bun cu Pascu. In contrapartida, Watts s-a apucat sa faca ce-a vazut ca face si Ta
lpes la Cotroceni: s-a imprietenit cu prietenii lui Talpes, a intrat in cårdasie cu mafia investitorilor strategici pe care ii proteja Talpes si a continuat sa publice studii in care ii spulbera pe dusmanii personali ai lui Talpes. Astfel, l-a cununat pe istoricul Kurt Treptow, caruia Talpes i-a pus la dispozitie o vila a SIE, unde Treptow sa poata scrie o carte despre Dracula. In vila s-au tinut orgii sexuale, iar Treptow a fost acuzat, judecat si condamnat pentru pedofilie. Talpes i-a acordat tot sprijinul lui Tender, ca acesta sa-si poata dezvolta afacerile
sale ciudate, aflate nu o data la limita legii. I-a facilitat lui Tender contacte cu Willem Matser, colonel NATO, si i-a sugerat colonelului sa-l angajeze pe Watts la una dintre firmele sale. Ulterior, Matser a fost arestat pentru spalare de bani
in favoarea firmelor lui Tender. Cånd Watts il acuza acum pe Magureanu ca a fost agent KGB si GRU, habar n-are ca intre cei doi colosi ai informatiilor, distanta este ca de la Pamånt la Luna.
administratiei CDR. Talpes ii detesta pe taranisti si liberali, iar Watts s-a adaptat repede la starile afective ale lui Talpes. Mai presus de toate, Talpes era prieten bun cu Pascu. In contrapartida, Watts s-a apucat sa faca ce-a vazut ca face si Ta
lpes la Cotroceni: s-a imprietenit cu prietenii lui Talpes, a intrat in cårdasie cu mafia investitorilor strategici pe care ii proteja Talpes si a continuat sa publice studii in care ii spulbera pe dusmanii personali ai lui Talpes. Astfel, l-a cununat pe istoricul Kurt Treptow, caruia Talpes i-a pus la dispozitie o vila a SIE, unde Treptow sa poata scrie o carte despre Dracula. In vila s-au tinut orgii sexuale, iar Treptow a fost acuzat, judecat si condamnat pentru pedofilie. Talpes i-a acordat tot sprijinul lui Tender, ca acesta sa-si poata dezvolta afacerile
sale ciudate, aflate nu o data la limita legii. I-a facilitat lui Tender contacte cu Willem Matser, colonel NATO, si i-a sugerat colonelului sa-l angajeze pe Watts la una dintre firmele sale. Ulterior, Matser a fost arestat pentru spalare de bani
in favoarea firmelor lui Tender. Cånd Watts il acuza acum pe Magureanu ca a fost agent KGB si GRU, habar n-are ca intre cei doi colosi ai informatiilor, distanta este ca de la Pamånt la Luna.
Rasismul de la tastatură
are câţiva descreieraţi ar putea pune de-un Ktristallnacht balcanic?
Ar trebui să dăm importanţă forumurilor care însoţesc articolele de pe ediţiile online
ale publicaţiilor noastre? Ne dau aceste mesaje o imagine relevantă asupra stării de spirit a cititorilor?
Să observăm doar că partidele şi candidaţii dau o mare
importanţă laturii virtuale a campaniilor lor. Iar dacă cetăţenii activi se mută din agora pe net, atunci logic ar fi ca şi forumurile să aibă relevanţa lor sociologică.
În cazul acesta, reacţiile la articolele despre situaţia rromilor dau un semnal îngrijorător. Atât ştirea despre italienii de pe plaja din Napoli, nepăsători la cadavrele celor două fetiţe rrome înecate, cât şi interviul din ziarul nostru cu europarlamentarul de origine rromă Viktória Mohácsi au avut parte, majoritar, de reacţii pline de cinism şi de intoleranţă.
Când simţi ura gâlgâind în sute şi sute de mesaje, nu poţi să nu te întrebi: nu cumva câţiva descreieraţi ar putea pune de-un Ktristallnacht aşa, mai balcanic? Şi, oare, ce priză ar avea la noi un partid sau un lider
cu un discurs rasist şi xenofob fără menajamente? Să nu uităm, România va fi invadată de muncitori asiatici şi încă nu ştim ce ne va aduce această ciocnire a civilizaţiilor.
Alt amănunt şocant: vorbim despre spaţiile de dezbatere din jurul unor publicaţii considerate serioase - „Adevărul", „Evenimentul zilei", „Hotnews" şi altele. Putem, deci, să ne întrebăm dacă nu cumva rasismul şi intoleranţa sunt probleme de fond ale societăţii.
Da, avem o problemă cu integrarea rromilor – noi, românii, şi noi, europenii. Dar a spune, fie şi sub pseudonim, că rezolvarea ţine de segregare sau de-a dreptul de „soluţia finală" e o dovadă de înapoiere. A-l ridica în slăvi pe Hitler nu te face mai civilizat decât unul care murdăreşte trotuarul.
Şi acum, despre liderii noştri politici. Cu câteva excepţii venite dinspre europarlamentari, tăcerea lor ne asurzeşte. Ei au ales o echilibristică periculoasă între valorile europene şi valul majoritar de acasă.
Cât se vor mai menţine aşa? Şi, mai ales, ce se va întâmpla cu pornirile de ură şi intoleranţă lăsate în voia lor? Datoria liderilor este ca tocmai în astfel de momente să-şi afirme valorile în care cred, chiar cu riscuri electorale. Aşa cum este şi datoria presei să mai ţină cont şi de responsabilitate, nu numai de graficele de vânzări.
Ar trebui să dăm importanţă forumurilor care însoţesc articolele de pe ediţiile online
ale publicaţiilor noastre? Ne dau aceste mesaje o imagine relevantă asupra stării de spirit a cititorilor?
Să observăm doar că partidele şi candidaţii dau o mare
importanţă laturii virtuale a campaniilor lor. Iar dacă cetăţenii activi se mută din agora pe net, atunci logic ar fi ca şi forumurile să aibă relevanţa lor sociologică.
În cazul acesta, reacţiile la articolele despre situaţia rromilor dau un semnal îngrijorător. Atât ştirea despre italienii de pe plaja din Napoli, nepăsători la cadavrele celor două fetiţe rrome înecate, cât şi interviul din ziarul nostru cu europarlamentarul de origine rromă Viktória Mohácsi au avut parte, majoritar, de reacţii pline de cinism şi de intoleranţă.
Când simţi ura gâlgâind în sute şi sute de mesaje, nu poţi să nu te întrebi: nu cumva câţiva descreieraţi ar putea pune de-un Ktristallnacht aşa, mai balcanic? Şi, oare, ce priză ar avea la noi un partid sau un lider
cu un discurs rasist şi xenofob fără menajamente? Să nu uităm, România va fi invadată de muncitori asiatici şi încă nu ştim ce ne va aduce această ciocnire a civilizaţiilor.
Alt amănunt şocant: vorbim despre spaţiile de dezbatere din jurul unor publicaţii considerate serioase - „Adevărul", „Evenimentul zilei", „Hotnews" şi altele. Putem, deci, să ne întrebăm dacă nu cumva rasismul şi intoleranţa sunt probleme de fond ale societăţii.
Da, avem o problemă cu integrarea rromilor – noi, românii, şi noi, europenii. Dar a spune, fie şi sub pseudonim, că rezolvarea ţine de segregare sau de-a dreptul de „soluţia finală" e o dovadă de înapoiere. A-l ridica în slăvi pe Hitler nu te face mai civilizat decât unul care murdăreşte trotuarul.
Şi acum, despre liderii noştri politici. Cu câteva excepţii venite dinspre europarlamentari, tăcerea lor ne asurzeşte. Ei au ales o echilibristică periculoasă între valorile europene şi valul majoritar de acasă.
Cât se vor mai menţine aşa? Şi, mai ales, ce se va întâmpla cu pornirile de ură şi intoleranţă lăsate în voia lor? Datoria liderilor este ca tocmai în astfel de momente să-şi afirme valorile în care cred, chiar cu riscuri electorale. Aşa cum este şi datoria presei să mai ţină cont şi de responsabilitate, nu numai de graficele de vânzări.
Români celebri
ă mai amintiţi de românul acela dus
la muncă în Spania, care şi-a făcut un filmuleţ în care-şi prezenta maşina sa, ultimul răcnet, cu "climă bizonică" şi alte accesorii? Ei bine, nu e singur pe lume. Are un "văr" în Anglia, care şi-a fotografiat copilul de nouă luni stând pe un morman de lire furate din bancomate prin intermediul cardurilor clonate. Mândru de performanţele sale profesionale, românul din Marea
Britanie, cu un nume predestinat, Adu Bunu, a trimis fotografiile în ţară, ca să-l vadă neamurile cum s-a ajuns. De ajuns a ajuns în final la închisoare, dar nu asta-i problema. Important e modul cum gândesc aceşti oameni. O maşină bengoasă sau un tun dat bancomatelor englezilor reprezintă, pentru ei, potenţa maximă a calităţii lor de emigranţi. Şi, cum acolo unde locuiesc sunt nişte neica nimeni, ei simt nevoia să le împărtăşească românilor reţeta lor de succes
în viaţă. Aceşti români nu reprezintă nici pe departe majoritatea conaţionalilor noştri care muncesc cinstit în Europa. Dar, din când în când, ei apar, ne semnalează faptul că există şi, din nefericire, ei rămân în memoria colectivă tocmai prin atitudinea lor care ne aminteşte de bancul acela a cărui morală e că "mama proştilor din România e gravidă tot timpul".
la muncă în Spania, care şi-a făcut un filmuleţ în care-şi prezenta maşina sa, ultimul răcnet, cu "climă bizonică" şi alte accesorii? Ei bine, nu e singur pe lume. Are un "văr" în Anglia, care şi-a fotografiat copilul de nouă luni stând pe un morman de lire furate din bancomate prin intermediul cardurilor clonate. Mândru de performanţele sale profesionale, românul din Marea
Britanie, cu un nume predestinat, Adu Bunu, a trimis fotografiile în ţară, ca să-l vadă neamurile cum s-a ajuns. De ajuns a ajuns în final la închisoare, dar nu asta-i problema. Important e modul cum gândesc aceşti oameni. O maşină bengoasă sau un tun dat bancomatelor englezilor reprezintă, pentru ei, potenţa maximă a calităţii lor de emigranţi. Şi, cum acolo unde locuiesc sunt nişte neica nimeni, ei simt nevoia să le împărtăşească românilor reţeta lor de succes
în viaţă. Aceşti români nu reprezintă nici pe departe majoritatea conaţionalilor noştri care muncesc cinstit în Europa. Dar, din când în când, ei apar, ne semnalează faptul că există şi, din nefericire, ei rămân în memoria colectivă tocmai prin atitudinea lor care ne aminteşte de bancul acela a cărui morală e că "mama proştilor din România e gravidă tot timpul".
PRM încearcă blocarea uninominalului în justiţie
ata alegerilor şi modul în care se vor desfăşura ele - uninominal sau pe listă - vor fi decise, probabil, de justiţie. Aceasta, pentru că PRM va ataca în cascadă, în justiţie, acte normative referitoare la scrutinul uninominal.
Vicepreşedintele PRM, Lucian Bolcaş, a declarat ieri pentru Cotidianul că formaţiunea politică din care face parte este decisă să apeleze la instanţe pentru a bloca
uninominalul - după cum se ştie, PRM nu a ascuns niciodată că nu agreează acest sistem de vot. Practic, vor fi contestate hotărâri de guvern ce vor fi emise pentru aplicarea legii electorale.
„Nu vom ataca depăşirea de către Guvern a termenului de trasare a colegiilor uninominale.
În cazul decupării colegiilor, stabilirea unui termen are un caracter de recomandare, şi doar în fanteziile dlui Emil Boc este vorba de o faptă cu implicaţii juridice. Vom ataca în contencios faptul că în unele circumscripţii electorale există o diferenţă mai mare de 30% între colegii, legea nepermiţând acest lucru“, ne-a precizat Bolcaş. Liderul
PRM-ist a mai afirmat că va mai ataca în contencios administrativ şi prezenţa pe listele electorale din ţară a cetăţenilor români rezidenţi în străinătate.
PRM se poate adresa instanţei în termen de 30 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii prin care Executivul va trasa decupajul colegiilor uninominale. Ţinând cont că Executivul trebuie să anunţe data alegerilor cu 90 de zile înainte de ziua desfăşurării lor (surse guvernamentale susţin că ar putea fi vorba de 23 sau 30 noiembrie a.c.), hotărârea de guvern privind decupajul colegiilor uninominale poate fi emisă cel târziu până pe 23 august a.c. Surse de la Palatul Victoria susţin însă că respectivul act normativ va fi emis în jurul zilei de 10 august.
Conform afirmaţiilor vicepreşedintelui PRM, atacarea hotărârii de guvern în contencios administrativ se va face spre finalul termenului legal de sesizare, probabil spre sfârşitul lunii august sau începutul lunii septembrie. Din acest moment, soarta alegerilor se află la mâna judecătorilor. În primul rând, pentru că judecătorii vor decide dacă vor admite solicitarea PRM de suspendare, pe timpul procesului, a hotărârii de guvern. În al doilea rând, tot judecătorii vor fi cei care vor decide dacă procesul se va desfăşura cu celeritate sau nu.
În cazul în care judecătorii vor merge - în partea ce ţine de proceduri - pe mâna PRM, există riscul ca procesul să dureze foarte mult şi astfel să se amâne alegerile. Aceasta pentru că procedurile implică şi două căi de atac, ultima la ÎCCJ. Procesul electoral nu va avea însă de suferit dacă judecătorii vor respinge cererea de suspendare a hotărârii de guvern şi vor accepta judecarea cu celeritate a dosarului.
În ceea ce priveşte procedurile de judecată în acest caz, părerile sunt împărţite: Lucian Bolcaş şi alţi doi jurişti consultaţi de Cotidianul susţin că procesul se poate prelungi şi peste patru-cinci luni, în timp
ce Bogdan Olteanu (PNL) şi un jurist al Guvernului afirmă că „în contencios administrativ totul se judecă în procedură de urgenţă“. Pe fond, PRM are puţine şanse să câştige. Aceasta pentru că, pe 2 iunie a.c., Executivul a emis o ordonanţă de urgenţă prin care s-a modificat legea electorală, iar interdicţia depăşirii indicelui de 30% în ceea ce priveşte diferenţele dintre colegiile dintr-un judeţ a fost înlocuită cu o normă de interpretare.
Dacă totuşi judecătorii vor da câştig de cauză pe fond PRM, există două variante: refacerea colegiilor în unele judeţe şi în municipiul Bucureşti - ceea ce va conduce la întârzierea considerabilă a datei desfăşurării alegerilor - şi revenirea la votul pe listă dacă s-ar depăşi calendarul constituţional în ceea ce priveşte alegerile.
Vicepreşedintele PRM, Lucian Bolcaş, a declarat ieri pentru Cotidianul că formaţiunea politică din care face parte este decisă să apeleze la instanţe pentru a bloca
uninominalul - după cum se ştie, PRM nu a ascuns niciodată că nu agreează acest sistem de vot. Practic, vor fi contestate hotărâri de guvern ce vor fi emise pentru aplicarea legii electorale.
„Nu vom ataca depăşirea de către Guvern a termenului de trasare a colegiilor uninominale.
În cazul decupării colegiilor, stabilirea unui termen are un caracter de recomandare, şi doar în fanteziile dlui Emil Boc este vorba de o faptă cu implicaţii juridice. Vom ataca în contencios faptul că în unele circumscripţii electorale există o diferenţă mai mare de 30% între colegii, legea nepermiţând acest lucru“, ne-a precizat Bolcaş. Liderul
PRM-ist a mai afirmat că va mai ataca în contencios administrativ şi prezenţa pe listele electorale din ţară a cetăţenilor români rezidenţi în străinătate.
PRM se poate adresa instanţei în termen de 30 de zile de la momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii prin care Executivul va trasa decupajul colegiilor uninominale. Ţinând cont că Executivul trebuie să anunţe data alegerilor cu 90 de zile înainte de ziua desfăşurării lor (surse guvernamentale susţin că ar putea fi vorba de 23 sau 30 noiembrie a.c.), hotărârea de guvern privind decupajul colegiilor uninominale poate fi emisă cel târziu până pe 23 august a.c. Surse de la Palatul Victoria susţin însă că respectivul act normativ va fi emis în jurul zilei de 10 august.
Conform afirmaţiilor vicepreşedintelui PRM, atacarea hotărârii de guvern în contencios administrativ se va face spre finalul termenului legal de sesizare, probabil spre sfârşitul lunii august sau începutul lunii septembrie. Din acest moment, soarta alegerilor se află la mâna judecătorilor. În primul rând, pentru că judecătorii vor decide dacă vor admite solicitarea PRM de suspendare, pe timpul procesului, a hotărârii de guvern. În al doilea rând, tot judecătorii vor fi cei care vor decide dacă procesul se va desfăşura cu celeritate sau nu.
În cazul în care judecătorii vor merge - în partea ce ţine de proceduri - pe mâna PRM, există riscul ca procesul să dureze foarte mult şi astfel să se amâne alegerile. Aceasta pentru că procedurile implică şi două căi de atac, ultima la ÎCCJ. Procesul electoral nu va avea însă de suferit dacă judecătorii vor respinge cererea de suspendare a hotărârii de guvern şi vor accepta judecarea cu celeritate a dosarului.
În ceea ce priveşte procedurile de judecată în acest caz, părerile sunt împărţite: Lucian Bolcaş şi alţi doi jurişti consultaţi de Cotidianul susţin că procesul se poate prelungi şi peste patru-cinci luni, în timp
ce Bogdan Olteanu (PNL) şi un jurist al Guvernului afirmă că „în contencios administrativ totul se judecă în procedură de urgenţă“. Pe fond, PRM are puţine şanse să câştige. Aceasta pentru că, pe 2 iunie a.c., Executivul a emis o ordonanţă de urgenţă prin care s-a modificat legea electorală, iar interdicţia depăşirii indicelui de 30% în ceea ce priveşte diferenţele dintre colegiile dintr-un judeţ a fost înlocuită cu o normă de interpretare.
Dacă totuşi judecătorii vor da câştig de cauză pe fond PRM, există două variante: refacerea colegiilor în unele judeţe şi în municipiul Bucureşti - ceea ce va conduce la întârzierea considerabilă a datei desfăşurării alegerilor - şi revenirea la votul pe listă dacă s-ar depăşi calendarul constituţional în ceea ce priveşte alegerile.
Bin Laden-ul Europei a fost arestat
Tribunalul Penal International a anuntat ieri ca Radovan Karadjici, unul dintre fugarii cei mai cautati de justitia internationala, fiind invinuit de genocid si alte 14 capete de acuzare, se afla sub arest la Belgrad. El a fost capturat luni seara intr-un autobuz din capitala Serbiei, fara a opune rezistenta. Opinia publica a vazut ieri in fotografiile prezentate de autoritati un barbat slab, cu plete albe si barba lunga alba, asemenea unui guru. Total diferit de persoana cunoscuta in urma cu 13 ani. Potrivit
fratelui sau Luka, in toti acesti ani in care a sfidat justitia, Karadjici a trait la Belgrad si in diverse locuri din Serbia si Bosnia. Avea identitate falsa si lucra ca medic
psihiatru la o clinica privata. A tinut conferinte pe teme de bioenergie, a scris articole intr-o publicatie de specialitate si se plimba nestingherit prin oras.
Arestarea lui Karadjici de catre serviciile secrete reprezinta un succes rasunator pentru proeuropenii sarbi, care reduc astfel influenta ultranationalistilor la mai putin de doua saptamani dupa ce au format un nou guvern. Serbia a fost supusa unor puternice presiuni din partea comunitatii internationale pentru predarea catre TPI a lui Karadjici si a acolitului sau, generalul Ratko Mladici, acuzati de genocid si crime de razboi si considerati initiatorii masacrului de la Srebrenita.
SUA, UE si NATO au primit cu satisfactie anuntul prinderii lui Karadjici, numit de fostul mediator american Richard Holbrooke "Bin Laden al Europei". Daca Serbia spera intr-o apropiere rapida de Uniunea Europeana, reprezentantii acesteia s-au aratat prudenti in ce priveste impactul capturarii acestuia asupra deblocarii acordului de stabilizare si asociere.
» Radovan Karadjici, fost sef politic al sarbilor bosniaci si unul din fugarii cei mai cautati din lume, a fost arestat la Belgrad de serviciile secrete sarbe, care au pus capat celor 13 ani de clandestinitate. Urmeaza transferul sau la Tribunalul Penal International (TPI) pentru fosta Iugoslavie.
Responsabilii sarbi au aratat ieri presei fotografia unui Radovan Karadjici (63 de ani) de nerecunoscut, slab, purtand o barba lunga alba si plete albe lungi. Circumstantele in care a fost facuta acea fotografie nu au fost precizate, dar la arestare, luni seara, intr-un autobuz in Novi Beograd, un cartier modern din capitala Serbiei, Radovan Karadjici purta parul si barba vopsite in negru. De asemenea, avea asupra sa o mica valijoara, presupunandu-se ca se pregatea sa fuga. Nu a opus rezistenta si a fost dus spre o destinatie necunoscuta dupa ce politistii i-au ascuns fata cu o cagula.
Procurorul sarb pentru crime de razboi, Vladimir Vukcevici, declara ziaristilor ca Radovan Karadjici traia in ultimul timp in Belgrad, folosind documente si identitate false – Dragan Dabici. El se ocupa de medicina alternativa
si lucra intr-o clinica privata, dovedindu-se foarte convingator in disimularea adevaratei sale identitati. El se deplasa liber prin oras, aparea in locuri publice si reusise sa-i insele atat pe angajatori, cat si pe proprietarii diverselor apartamente inchiriate. Procurorul a subliniat
ca transferul lui Karadjici la Tribunalul de la Haga va avea loc in acord cu procedura prevazuta de legea sarba.
Procedura transferului la Haga
Judecatorul de instructie Milan Dilparici a pus capat marti dimineata audierii preliminare a fostului sef politic al sarbilor bosniaci, primul pas spre extradarea sa spre TPI. "Interogatoriul a fost terminat", a declarat judecatorul, refuzand insa sa dea detalii, calificandu-le drept "confidentiale". Avocatul lui Karadjici, Svetozar Vujakici, a precizat ca acesta a declarat la audiere ca "a fost arestat in autobuz", dupa care "a fost inchis intr-o celula".
Procedura sarba prevede ca dupa audierea preliminara magistratul decide in termen de trei zile daca inculpatul indeplineste conditiile de transfer la Haga, iar Karadjici poate in acest termen de trei zile sa ceara recurs. Tribunalul pentru crime de razboi din Belgrad are, la randul sau, trei zile pentru a se pronunta asupra recursului. Dupa care, acuzatul neavand alt drept de recurs, Ministerul Justitiei poate lua decizia transferului la Haga. Aici, el va fi admis la centrul de detentie al ONU, o aripa a inchisorii din Scheveningen, preluata de la olandezi pentru a servi TPI. Daca este recunoscut vinovat de cele 15 capete de acuzare (genocid, persecutii, exterminari, crime, deportari, acte inumane si luare de ostatici), el risca inchisoarea pe viata
.
Acuzat de genocid
Arestarea lui Karadjici, a carui fuga a insemnat pentru Serbia puternice presiuni ale comunitatii internationale, reprezinta un succes major pentru fortele proeuropene din Serbia, la doua saptamani dupa formarea noului guvern.
Radovan Karadjici, care a sfidat justitia 13 ani, este principalul fugar cautat de justitia internationala, fiind inculpat pentru genocid si crime de razboi, in special pentru ca, impreuna cu generalul Ratko Mladici, ex-sef militar al sarbilor bosniaci, a fost instigatorul genocidului de la Srebrenita, unde peste 8.000 de musulmani au fost eliminati in iulie 1995, cel mai grav masacru in Europa dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Ieri, la Srebrenita a fost o adevarata explozie de bucurie, pe strazi oamenii declarand ca "s-a facut dreptate". In schimb, la Pale, in fieful lui Karadjici, unde este considerat erou, sarbii din Bosnia erau plini de furie la aflarea vestii capturarii celui devenit celebru pentru disparitiile sale.
» Urmeaza Mladici
Dupa arestarea lui Karadjici, acolitul sau, generalul Ratko Mladici, se afla in prima linie in cercetarile justitiei internationale. Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a felicitat autoritatile sarbe, insistand asupra arestarii lui Mladici. Dar, arestarea generalului, inculpat si el pentru genocid, se anunta mult mai dificila, avand in vedere experienta sa militara. Mladici este considerat un fugar mult mai viclean, adversarii sai cei mai inversunati recunoscand talentele sale de strateg si abilitatea de a gasi colaboratori eficienti. In 2006, Belgradul a recunoscut ca Mladici a beneficiat de complicitate in cadrul armatei si ca "se ascundea periodic in unitati militare".
fratelui sau Luka, in toti acesti ani in care a sfidat justitia, Karadjici a trait la Belgrad si in diverse locuri din Serbia si Bosnia. Avea identitate falsa si lucra ca medic
psihiatru la o clinica privata. A tinut conferinte pe teme de bioenergie, a scris articole intr-o publicatie de specialitate si se plimba nestingherit prin oras.
Arestarea lui Karadjici de catre serviciile secrete reprezinta un succes rasunator pentru proeuropenii sarbi, care reduc astfel influenta ultranationalistilor la mai putin de doua saptamani dupa ce au format un nou guvern. Serbia a fost supusa unor puternice presiuni din partea comunitatii internationale pentru predarea catre TPI a lui Karadjici si a acolitului sau, generalul Ratko Mladici, acuzati de genocid si crime de razboi si considerati initiatorii masacrului de la Srebrenita.
SUA, UE si NATO au primit cu satisfactie anuntul prinderii lui Karadjici, numit de fostul mediator american Richard Holbrooke "Bin Laden al Europei". Daca Serbia spera intr-o apropiere rapida de Uniunea Europeana, reprezentantii acesteia s-au aratat prudenti in ce priveste impactul capturarii acestuia asupra deblocarii acordului de stabilizare si asociere.
» Radovan Karadjici, fost sef politic al sarbilor bosniaci si unul din fugarii cei mai cautati din lume, a fost arestat la Belgrad de serviciile secrete sarbe, care au pus capat celor 13 ani de clandestinitate. Urmeaza transferul sau la Tribunalul Penal International (TPI) pentru fosta Iugoslavie.
Responsabilii sarbi au aratat ieri presei fotografia unui Radovan Karadjici (63 de ani) de nerecunoscut, slab, purtand o barba lunga alba si plete albe lungi. Circumstantele in care a fost facuta acea fotografie nu au fost precizate, dar la arestare, luni seara, intr-un autobuz in Novi Beograd, un cartier modern din capitala Serbiei, Radovan Karadjici purta parul si barba vopsite in negru. De asemenea, avea asupra sa o mica valijoara, presupunandu-se ca se pregatea sa fuga. Nu a opus rezistenta si a fost dus spre o destinatie necunoscuta dupa ce politistii i-au ascuns fata cu o cagula.
Procurorul sarb pentru crime de razboi, Vladimir Vukcevici, declara ziaristilor ca Radovan Karadjici traia in ultimul timp in Belgrad, folosind documente si identitate false – Dragan Dabici. El se ocupa de medicina alternativa
si lucra intr-o clinica privata, dovedindu-se foarte convingator in disimularea adevaratei sale identitati. El se deplasa liber prin oras, aparea in locuri publice si reusise sa-i insele atat pe angajatori, cat si pe proprietarii diverselor apartamente inchiriate. Procurorul a subliniat
ca transferul lui Karadjici la Tribunalul de la Haga va avea loc in acord cu procedura prevazuta de legea sarba.
Procedura transferului la Haga
Judecatorul de instructie Milan Dilparici a pus capat marti dimineata audierii preliminare a fostului sef politic al sarbilor bosniaci, primul pas spre extradarea sa spre TPI. "Interogatoriul a fost terminat", a declarat judecatorul, refuzand insa sa dea detalii, calificandu-le drept "confidentiale". Avocatul lui Karadjici, Svetozar Vujakici, a precizat ca acesta a declarat la audiere ca "a fost arestat in autobuz", dupa care "a fost inchis intr-o celula".
Procedura sarba prevede ca dupa audierea preliminara magistratul decide in termen de trei zile daca inculpatul indeplineste conditiile de transfer la Haga, iar Karadjici poate in acest termen de trei zile sa ceara recurs. Tribunalul pentru crime de razboi din Belgrad are, la randul sau, trei zile pentru a se pronunta asupra recursului. Dupa care, acuzatul neavand alt drept de recurs, Ministerul Justitiei poate lua decizia transferului la Haga. Aici, el va fi admis la centrul de detentie al ONU, o aripa a inchisorii din Scheveningen, preluata de la olandezi pentru a servi TPI. Daca este recunoscut vinovat de cele 15 capete de acuzare (genocid, persecutii, exterminari, crime, deportari, acte inumane si luare de ostatici), el risca inchisoarea pe viata
.
Acuzat de genocid
Arestarea lui Karadjici, a carui fuga a insemnat pentru Serbia puternice presiuni ale comunitatii internationale, reprezinta un succes major pentru fortele proeuropene din Serbia, la doua saptamani dupa formarea noului guvern.
Radovan Karadjici, care a sfidat justitia 13 ani, este principalul fugar cautat de justitia internationala, fiind inculpat pentru genocid si crime de razboi, in special pentru ca, impreuna cu generalul Ratko Mladici, ex-sef militar al sarbilor bosniaci, a fost instigatorul genocidului de la Srebrenita, unde peste 8.000 de musulmani au fost eliminati in iulie 1995, cel mai grav masacru in Europa dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Ieri, la Srebrenita a fost o adevarata explozie de bucurie, pe strazi oamenii declarand ca "s-a facut dreptate". In schimb, la Pale, in fieful lui Karadjici, unde este considerat erou, sarbii din Bosnia erau plini de furie la aflarea vestii capturarii celui devenit celebru pentru disparitiile sale.
» Urmeaza Mladici
Dupa arestarea lui Karadjici, acolitul sau, generalul Ratko Mladici, se afla in prima linie in cercetarile justitiei internationale. Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a felicitat autoritatile sarbe, insistand asupra arestarii lui Mladici. Dar, arestarea generalului, inculpat si el pentru genocid, se anunta mult mai dificila, avand in vedere experienta sa militara. Mladici este considerat un fugar mult mai viclean, adversarii sai cei mai inversunati recunoscand talentele sale de strateg si abilitatea de a gasi colaboratori eficienti. In 2006, Belgradul a recunoscut ca Mladici a beneficiat de complicitate in cadrul armatei si ca "se ascundea periodic in unitati militare".
România criticată în raportul CE pe justiţie pentru dosare de mare corupţie nefinalizate
Raportul Comisiei Europene privind progresele făcute de România în domeniul justiţiei, publicat azi la Bruxelles, apreciază faptul că au fost iniţiate proceduri de demarare a anchetelor într-o serie de cazuri la nivel înalt în care sunt implicaţi foşti miniştri şi membri ai Parlamentului. Pe de altă parte CE remarcă faptul că aceste cazuri de corupţie la nivel înalt rămân nefinalizate, fără sentinţe ferme. „Rămâne de văzut în ce măsură va reuşi România să finalizeze aceste anchete, să continue procedura juridică adecvată şi să emită sentinţe disuasive, dacă va fi necesar”, evidenţiază raportul.
Raportul pe justiţie cere Parlamentului "un consens fără echivoc pentru a eradica corupţia la nivel înalt", după cum a declarat Johannes Laitenberger, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene. În raport se cere şi menţinerea stabilităţii DNA.
România oferă o imagine amestecată
"Situaţia din România oferă o imagine amestecată", a spus Laitenberger, reluând o formulă existentă în raportul politic care a stat la baza raportului final. "Elementele fundamentale ale sistemului funcţionează, dar bazele sunt încă fragile", a explicat el.
Recomandările CE formulate miercuri trebuie aplicate până la raportul de le începutul anului următor, a evidenţiat Laitenberger. Acesta a sugerat că în Colegiul Comisarilor, unde a fost adopoptat, a avut o dezbatere „sinceră şi consistentă” pe tema documentelor. „Mulţi comisari au luat cuvântul şi şi-au spus părerea, dar până la urmă decizia s-a luat în unanimitate. CE transmite un mesaj cocret şi unitar: coerenţă şi vigilenţă”, a punctat acesta.
Raport îndulcit în ultimul moment
„Ceea ce contează este ce s-a adoptat astăzi, nu ceea ce a apărut în presă înainte”, a mai spus oficialul UE, făcând referire la faptul că ameninţările vehiculate în presă la adresa României - amânarea aderării la spaţiul Schengen şi zona Euro – au fost eliminate din textul final. Raportul a fost negociat până în ultima clipă în cadrul Colegiului Comisarilor, ca în cele din urmă formulările dure din raport să fie eliminate.
Comisia a adăugat în ultimul moment un paragraf care face referire la responsabilităţile pe care ţara le are faţă de celelalte state membre: „România are responsabilităţi faţă de celelalte state membre, de exemplu ca parte a politicii în domeniul Justiţiei şi afacerilor
interne, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea comună a fondurilor UE”.
Comisia a punctat şi progresele făcute de România: guvernul român şi-a intensificat eforturile şi a reuşit să continue procesul de reformă în sistemul juridic şi instituţional pentru combaterea corupţiei, ANI este funcţională, iar Direcţia Naţională Anticorupţie a înregistrat progrese cu privire la o serie de cazuri la nivel înalt.
CE consideră că după o perioadă de incertitudine, România a reuşit să îşi reafirme angajamentul faţă de reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei.
Pe de altă parte însă, cadrul juridic şi instituţional este „fragil”. „Acesta trebuie stabilizat şi consolidat. Capacitatea administrativă trebuie cultivată şi consolidată. Este important ca Parlamentul să demonstreze un angajament neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt. Pentru a avansa, legile, procedurile şi instituţiile existente trebuie să poată avea posibilitatea de a-şi crea un
istoric, de a arăta că sunt capabile să producă rezultate pe termen mai lung”, se observă în raport.
Concluziile raportului pe scurt
● Procesul de reformă din România continuă să fie inconstant şi în continuare nu există condamnări definitive în cazurile de corupţie la nivel înalt
● Imaginea mixtă a României: elementele fundamentale ale sistemului funcţionează şi au fost instituite, DAR fundaţia este fragilă, iar deciziile privind corupţia sunt extrem de politizate.
● Cetăţenii români merită să aibă acces la toate beneficiile pe care le oferă calitatea
de membru al UE, care ar trebui să contribuie la consolidarea statului de drept şi la eliminarea corupţiei
● România are responsabilităţi faţă de celelalte state membre, de exemplu ca parte a politicii în domeniul Justiţiei şi afacerilor interne, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea comună a fondurilor UE.
Raportul pe justiţie cere Parlamentului "un consens fără echivoc pentru a eradica corupţia la nivel înalt", după cum a declarat Johannes Laitenberger, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene. În raport se cere şi menţinerea stabilităţii DNA.
România oferă o imagine amestecată
"Situaţia din România oferă o imagine amestecată", a spus Laitenberger, reluând o formulă existentă în raportul politic care a stat la baza raportului final. "Elementele fundamentale ale sistemului funcţionează, dar bazele sunt încă fragile", a explicat el.
Recomandările CE formulate miercuri trebuie aplicate până la raportul de le începutul anului următor, a evidenţiat Laitenberger. Acesta a sugerat că în Colegiul Comisarilor, unde a fost adopoptat, a avut o dezbatere „sinceră şi consistentă” pe tema documentelor. „Mulţi comisari au luat cuvântul şi şi-au spus părerea, dar până la urmă decizia s-a luat în unanimitate. CE transmite un mesaj cocret şi unitar: coerenţă şi vigilenţă”, a punctat acesta.
Raport îndulcit în ultimul moment
„Ceea ce contează este ce s-a adoptat astăzi, nu ceea ce a apărut în presă înainte”, a mai spus oficialul UE, făcând referire la faptul că ameninţările vehiculate în presă la adresa României - amânarea aderării la spaţiul Schengen şi zona Euro – au fost eliminate din textul final. Raportul a fost negociat până în ultima clipă în cadrul Colegiului Comisarilor, ca în cele din urmă formulările dure din raport să fie eliminate.
Comisia a adăugat în ultimul moment un paragraf care face referire la responsabilităţile pe care ţara le are faţă de celelalte state membre: „România are responsabilităţi faţă de celelalte state membre, de exemplu ca parte a politicii în domeniul Justiţiei şi afacerilor
interne, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea comună a fondurilor UE”.
Comisia a punctat şi progresele făcute de România: guvernul român şi-a intensificat eforturile şi a reuşit să continue procesul de reformă în sistemul juridic şi instituţional pentru combaterea corupţiei, ANI este funcţională, iar Direcţia Naţională Anticorupţie a înregistrat progrese cu privire la o serie de cazuri la nivel înalt.
CE consideră că după o perioadă de incertitudine, România a reuşit să îşi reafirme angajamentul faţă de reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei.
Pe de altă parte însă, cadrul juridic şi instituţional este „fragil”. „Acesta trebuie stabilizat şi consolidat. Capacitatea administrativă trebuie cultivată şi consolidată. Este important ca Parlamentul să demonstreze un angajament neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt. Pentru a avansa, legile, procedurile şi instituţiile existente trebuie să poată avea posibilitatea de a-şi crea un
istoric, de a arăta că sunt capabile să producă rezultate pe termen mai lung”, se observă în raport.
Concluziile raportului pe scurt
● Procesul de reformă din România continuă să fie inconstant şi în continuare nu există condamnări definitive în cazurile de corupţie la nivel înalt
● Imaginea mixtă a României: elementele fundamentale ale sistemului funcţionează şi au fost instituite, DAR fundaţia este fragilă, iar deciziile privind corupţia sunt extrem de politizate.
● Cetăţenii români merită să aibă acces la toate beneficiile pe care le oferă calitatea
de membru al UE, care ar trebui să contribuie la consolidarea statului de drept şi la eliminarea corupţiei
● România are responsabilităţi faţă de celelalte state membre, de exemplu ca parte a politicii în domeniul Justiţiei şi afacerilor interne, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea comună a fondurilor UE.
Picturile si sculpturile sunt cele mai scumpe si mai bine vandute falsuri
Mafia falsurilor incepe de la intermediari, continua cu proprietarii de magazin si se termina cu expertii si casele de licitatie. Odata s-a cumparat un tablou, expertizat, printr-o casa de licitatie, si, dupa ani de zile, se descopera ca este un fals. Culmea ironiei este ca acelasi obiect se vinde din nou, tot ca original, prin aceeasi casa de licitatie.
Centrul istoric al Bucurestiului si stradutele pe care buldozerele lui Ceausescu si, ulterior, ale primarilor post-decembristi n-au apucat inca sa intre gazduiesc mici magazine de antichitati. Din cand in cand, piesele prafuite din acestea sunt scoase la aer, atunci cand vreo primarie de sector organizeaza targuri de vechituri. Oferta bazarelor respective e pe cat de diversificata pe atat de periculoasa. Gasesti de la nasturi de sidef si decoratii naziste pana la mobilier
Bidermayer si picturi aprtinand unor pictori cunoscuti. Atata doar ca in loc de un Iser, sau Tonitza, sau o sabie de Toledo, te poti procopsi cu un fals de toata frumusetea sau o sabie chinezeasca facuta pe vapor.
Imitatiile atrag o categorie distincta de cumparatori
Cum vii
pe Buzesti dinspre Piata
Victoriei, inainte de intersectia cu Calea Grivitei, gasesti si pe stanga, si pe dreapta un soi de dughene pline de obiecte de epoca, pe firma carora scrie ori “Antiques” sau, mai neaos, “Antichitati”. La nr. 19, il gasesti pe Stefan Vezure, un vlajgan cu alura de boxer de categoria grea. L-ai crede orice, numai negustor de antichitati nu. A mostenit meseria din familie si acum cumpara si vinde picturi si gravuri vechi, mobila de epoca, cristaluri, covoare, argintarie, candelabre si multe alte lucruri peste care timpul si-a pus amprenta. “Cele mai frecvente replici sau imitatii sunt picturile sau sculpturile. Falsurile au cumparatorii lor. Se intampla ca expertii sa aiba clientii lor care nu cumpara fara acordul lor. Expertul face parte dintr-un grup de experti care nu l-ar contrazice niciodata in public. Astfel, cumparatorul ia de bun falsul respectiv”, povesteste zambind discret Stefan Vezure. Tot el explica de ce la noi preturile antichitatilor sunt mai mici decat in vest. “Vin straini care cumpara ori lucruri foarte bune, ori chilipiruri. Picturi vechi sau te miri ce tabachere sau cescute. La noi, arta e apreciata doar de un grup restrans. Se prefera o mobila noua decat una reconditionata, din lemn de nuc. Poti sa vinzi intr-o zi cat intr-un an sau sa nu-ti calce nimeni pragul pravaliei”, se plange negustorul.
Piesele contrafacute, ori foarte scumpe, ori foarte ieftine
In targurile de vechituri expun, in general, multi intermediari si anticari din provincie care n-au posibilitatea expunerii in magazine proprii sau nu au clientela pe masura la ei acasa. “Am auzit, la nivel de barfa, ca va veni in Romania celebra Casa de Licitatii Christie’s. Ar fi un lucru extraordinar. ~ia nu se manjesc. Noi avem vreo sase astfel de case. Eu nu fac afaceri
cu nici una. Afara, un expert e expert intr-un singur artist si raspunde pentru ce scrie. La noi expertii sunt buni la toate”, se revolta anticarul. “Si sabiile de samurai de pe tarabele acestor targuri de vechituri nu sunt altceva decat niste chinezarii”, il completeaza Dragos Barbu, dealer de arme de panoplie. “Am fost la targul de vechituri si am vazut sabii vechi. Problema e ca mai toate sunt facute din imbinarea dintre o lama veche si un maner nepotrivit. Se mai gasesc si piese originale, dar foarte rar. Sunt sabii de ofiter, in special de pe vremea regalitatii. Amandoi sunt de acord ca falsurile din aceste targuri sunt ori foarte scumpe, ori foarte ieftine. Imitatiile cele mai frecvente sunt tablouri, monede si decoratii vechi, precum Crucea de Fier, inele cu insemnele trupelor SS sau Wehrmacht-ului si timbrele. Mai sunt monedele romane si dolarii de argint. Acestea seamana foarte bine, au patina timpului, dar cand iei banul in mana e mai usor... Astfel, platesti pe o moneda sau un timbru, spre exemplu, de la 1000 RON, piesa respectiva nevalorand mai mult de 10 lei. Cele mai greu de falsificat piese sunt mobila sau cartile vechi.
«O sabie bine facuta nu trebuie sa coste sub 100 de euro»
Dragos Barbu are 37 de ani si s-a reprofilat pe comertul cu arme, decorative, armuri si tapiserii de epoca. “Cele mai cautate arme sunt spade ale Ordinelor Cavaleresti, cum sunt cele ale Templierilor de Malta sau Teutoni sau cele japoneze de genul celor folosite de luptatorii Ninja, drepte si mai scurte sau de samurai: Katana (n.r. – de lupta), Wakizashi sau Tanto (n.r. – pentru harakiri)”, povesteste negustorul de arme. Dragos lucreaza numai cu armurieri din Toledo, Spania, si are si un site www.sabii-de-toledo.ro ”La sabiile de Toledo se foloseste 50% tehnologie mixta si 50% tehnologie traditionala. Spre exemplu, o Katana lucrata ca pe timpuri ajunge pana la 5000 de euro, pe cand una cu tehnologie mixta nu sare de 400. O spada bine facuta n-ar trebui sa coste sub 100 de euro. Cele sub acest pret
e susceptibila de a fi un fals chinezesc. Le recunosti dupa gradul de finisare. Finisajele de pe maner se fac manual si chinezilor le mai raman «bavuri», mici neregularitati”, explica delaerul de sabii.
Femeile sunt mari amatoare de sabii de samurai
“Sabiile, spadele si pistoalele de panoplie sunt cautate de colectionari sau pentru cadouri mai speciale. Mai mult barbati, dar mai sunt si femei care vor in special sabii de samurai. Cred ca au vazut «Kill Bill», cu Uma Thurman. Au mai fost si unii, cu niste fete dubioase, dar le-am zis ca-s proaste si nu taie. M-am uitat si la stiri cand se aratau capturi de arme si, din fericire, nu mi-am recunoscut produsele. Din pacate la noi nu exista o cultura a armelor de panoplie. Sectorul e inca in dezvoltare. Mai nou, la mare cautare e sabia lui Stefan cel Mare, lucrata Toledo”, se distreaza Dragos.
Centrul istoric al Bucurestiului si stradutele pe care buldozerele lui Ceausescu si, ulterior, ale primarilor post-decembristi n-au apucat inca sa intre gazduiesc mici magazine de antichitati. Din cand in cand, piesele prafuite din acestea sunt scoase la aer, atunci cand vreo primarie de sector organizeaza targuri de vechituri. Oferta bazarelor respective e pe cat de diversificata pe atat de periculoasa. Gasesti de la nasturi de sidef si decoratii naziste pana la mobilier
Bidermayer si picturi aprtinand unor pictori cunoscuti. Atata doar ca in loc de un Iser, sau Tonitza, sau o sabie de Toledo, te poti procopsi cu un fals de toata frumusetea sau o sabie chinezeasca facuta pe vapor.
Imitatiile atrag o categorie distincta de cumparatori
Cum vii
pe Buzesti dinspre Piata
Victoriei, inainte de intersectia cu Calea Grivitei, gasesti si pe stanga, si pe dreapta un soi de dughene pline de obiecte de epoca, pe firma carora scrie ori “Antiques” sau, mai neaos, “Antichitati”. La nr. 19, il gasesti pe Stefan Vezure, un vlajgan cu alura de boxer de categoria grea. L-ai crede orice, numai negustor de antichitati nu. A mostenit meseria din familie si acum cumpara si vinde picturi si gravuri vechi, mobila de epoca, cristaluri, covoare, argintarie, candelabre si multe alte lucruri peste care timpul si-a pus amprenta. “Cele mai frecvente replici sau imitatii sunt picturile sau sculpturile. Falsurile au cumparatorii lor. Se intampla ca expertii sa aiba clientii lor care nu cumpara fara acordul lor. Expertul face parte dintr-un grup de experti care nu l-ar contrazice niciodata in public. Astfel, cumparatorul ia de bun falsul respectiv”, povesteste zambind discret Stefan Vezure. Tot el explica de ce la noi preturile antichitatilor sunt mai mici decat in vest. “Vin straini care cumpara ori lucruri foarte bune, ori chilipiruri. Picturi vechi sau te miri ce tabachere sau cescute. La noi, arta e apreciata doar de un grup restrans. Se prefera o mobila noua decat una reconditionata, din lemn de nuc. Poti sa vinzi intr-o zi cat intr-un an sau sa nu-ti calce nimeni pragul pravaliei”, se plange negustorul.
Piesele contrafacute, ori foarte scumpe, ori foarte ieftine
In targurile de vechituri expun, in general, multi intermediari si anticari din provincie care n-au posibilitatea expunerii in magazine proprii sau nu au clientela pe masura la ei acasa. “Am auzit, la nivel de barfa, ca va veni in Romania celebra Casa de Licitatii Christie’s. Ar fi un lucru extraordinar. ~ia nu se manjesc. Noi avem vreo sase astfel de case. Eu nu fac afaceri
cu nici una. Afara, un expert e expert intr-un singur artist si raspunde pentru ce scrie. La noi expertii sunt buni la toate”, se revolta anticarul. “Si sabiile de samurai de pe tarabele acestor targuri de vechituri nu sunt altceva decat niste chinezarii”, il completeaza Dragos Barbu, dealer de arme de panoplie. “Am fost la targul de vechituri si am vazut sabii vechi. Problema e ca mai toate sunt facute din imbinarea dintre o lama veche si un maner nepotrivit. Se mai gasesc si piese originale, dar foarte rar. Sunt sabii de ofiter, in special de pe vremea regalitatii. Amandoi sunt de acord ca falsurile din aceste targuri sunt ori foarte scumpe, ori foarte ieftine. Imitatiile cele mai frecvente sunt tablouri, monede si decoratii vechi, precum Crucea de Fier, inele cu insemnele trupelor SS sau Wehrmacht-ului si timbrele. Mai sunt monedele romane si dolarii de argint. Acestea seamana foarte bine, au patina timpului, dar cand iei banul in mana e mai usor... Astfel, platesti pe o moneda sau un timbru, spre exemplu, de la 1000 RON, piesa respectiva nevalorand mai mult de 10 lei. Cele mai greu de falsificat piese sunt mobila sau cartile vechi.
«O sabie bine facuta nu trebuie sa coste sub 100 de euro»
Dragos Barbu are 37 de ani si s-a reprofilat pe comertul cu arme, decorative, armuri si tapiserii de epoca. “Cele mai cautate arme sunt spade ale Ordinelor Cavaleresti, cum sunt cele ale Templierilor de Malta sau Teutoni sau cele japoneze de genul celor folosite de luptatorii Ninja, drepte si mai scurte sau de samurai: Katana (n.r. – de lupta), Wakizashi sau Tanto (n.r. – pentru harakiri)”, povesteste negustorul de arme. Dragos lucreaza numai cu armurieri din Toledo, Spania, si are si un site www.sabii-de-toledo.ro ”La sabiile de Toledo se foloseste 50% tehnologie mixta si 50% tehnologie traditionala. Spre exemplu, o Katana lucrata ca pe timpuri ajunge pana la 5000 de euro, pe cand una cu tehnologie mixta nu sare de 400. O spada bine facuta n-ar trebui sa coste sub 100 de euro. Cele sub acest pret
e susceptibila de a fi un fals chinezesc. Le recunosti dupa gradul de finisare. Finisajele de pe maner se fac manual si chinezilor le mai raman «bavuri», mici neregularitati”, explica delaerul de sabii.
Femeile sunt mari amatoare de sabii de samurai
“Sabiile, spadele si pistoalele de panoplie sunt cautate de colectionari sau pentru cadouri mai speciale. Mai mult barbati, dar mai sunt si femei care vor in special sabii de samurai. Cred ca au vazut «Kill Bill», cu Uma Thurman. Au mai fost si unii, cu niste fete dubioase, dar le-am zis ca-s proaste si nu taie. M-am uitat si la stiri cand se aratau capturi de arme si, din fericire, nu mi-am recunoscut produsele. Din pacate la noi nu exista o cultura a armelor de panoplie. Sectorul e inca in dezvoltare. Mai nou, la mare cautare e sabia lui Stefan cel Mare, lucrata Toledo”, se distreaza Dragos.
În trei zile, insulina şi medicamentele pentru cancer vor dispărea din farmacii
candalul medicamentelor, în care sunt implicaţi pe de-o parte importatorii, distribuitorii şi farmaciştii, iar de cealaltă parte Ministerul Sănătăţii, "promite" să afecteze grav bolnavii. Ca de fiecare dată, aceştia sunt marii pierzători, şi asta deoarece companiile importatoare de medicamente fac presiuni uriaşe asupra ministerului, refuzând să mai aducă în ţară tratamente
pentru cancer şi diabet
, ceea ce le-ar putea pune viaţa în pericol oamenilor care depind de ele. Miza: profiturile uriaşe care se fac din suferinţa bolnavilor. Motivul pe care îl invocă importatorii este faptul că ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a scăzut preţul cu care cumpără medicamentele pentru programele naţionale de sănătate.
Vicepreşedintele Colegiului Farmaciştilor, Clara Popescu, a avertizat că în aproximativ trei zile insulina şi medicamentele pentru cancer vor lipsi din farmacii. Cauza: încă de săptămâna trecută, Asociaţia Distribuitorilor şi Importatorilor de Medicamente
(ADIM) a oprit distribuţia de medicamente destinate programelor naţionale de sănătate.
Este vorba de medicamentele compensate integral, pentru care ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a operat reduceri de preţ de până la 14 la sută, motiv pentru care importatorii nu mai vor să livreze medicamentele din această listă. "Noi
aducem o cutie de medicamente cu 100 de lei şi ministerul ne decontează 60. Cine e nebun să aducă medicamente în aceste condiţii?", a declarat, pentru HotNews, Viorel Vasile, reprezentantul ADIM.
Soluţia lui Nicolăescu: controale!
În timp ce distribuitorii sunt pe punctul de a pune grav în pericol viaţa diabeticilor şi a bolnavilor de cancer
, ministrul Nicolăescu a găsit soluţia ideală. Acesta a cerut autorităţilor de sănătate publică să verifice până pe 24 iulie stocurile de medicamente ale tuturor farmaciilor şi distribuitorilor. Mai mult, ministrul a găsit de cuviinţă să-i ameninţe pe managerii de spitale că vor fi demişi în cazul în care vor mai exista pacienţi trimişi acasă deoarece nu există medicamente.
pentru cancer şi diabet
, ceea ce le-ar putea pune viaţa în pericol oamenilor care depind de ele. Miza: profiturile uriaşe care se fac din suferinţa bolnavilor. Motivul pe care îl invocă importatorii este faptul că ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a scăzut preţul cu care cumpără medicamentele pentru programele naţionale de sănătate.
Vicepreşedintele Colegiului Farmaciştilor, Clara Popescu, a avertizat că în aproximativ trei zile insulina şi medicamentele pentru cancer vor lipsi din farmacii. Cauza: încă de săptămâna trecută, Asociaţia Distribuitorilor şi Importatorilor de Medicamente
(ADIM) a oprit distribuţia de medicamente destinate programelor naţionale de sănătate.
Este vorba de medicamentele compensate integral, pentru care ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a operat reduceri de preţ de până la 14 la sută, motiv pentru care importatorii nu mai vor să livreze medicamentele din această listă. "Noi
aducem o cutie de medicamente cu 100 de lei şi ministerul ne decontează 60. Cine e nebun să aducă medicamente în aceste condiţii?", a declarat, pentru HotNews, Viorel Vasile, reprezentantul ADIM.
Soluţia lui Nicolăescu: controale!
În timp ce distribuitorii sunt pe punctul de a pune grav în pericol viaţa diabeticilor şi a bolnavilor de cancer
, ministrul Nicolăescu a găsit soluţia ideală. Acesta a cerut autorităţilor de sănătate publică să verifice până pe 24 iulie stocurile de medicamente ale tuturor farmaciilor şi distribuitorilor. Mai mult, ministrul a găsit de cuviinţă să-i ameninţe pe managerii de spitale că vor fi demişi în cazul în care vor mai exista pacienţi trimişi acasă deoarece nu există medicamente.
Raportul CE privind starea Justitie romane
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE
Bruxelles, 23.7.2008
COM(2008) 494 final
RAPORT AL COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi
verificare
{SEC(2008) 2539}
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi
verificare
1. INTRODUCERE
În 2007, când a aderat la Uniunea Europeană, România continua să se confrunte cu dificultăţi
majore în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului său judiciar şi combaterea corupţiei. Atât
Comisia, cât şi celelalte state membre au considerat că aceste provocări pot fi surmontate, iar
autorităţile române s-au angajat să remedieze deficienţele în aceste domenii, astfel încât
România să îşi poată asuma pe deplin drepturile şi obligaţiile care rezultă din calitatea de
membru al UE. România şi celelalte state membre au recunoscut faptul că era nevoie de o
reformă profundă a sistemului judiciar care să asigure răspunderea şi eficienţa sistemului
judiciar şi a celorlalte organisme
de aplicare a legii pentru ca românii să îşi poată exercita
drepturile pe care le au în calitate de cetăţeni ai UE şi să beneficieze de sprijinul financiar pe
care îl presupune calitatea de membru al UE. În sens larg, acestea au recunoscut că principiile
esenţiale ale UE – respectarea statului de drept, recunoaşterea reciprocă şi cooperarea bazată
pe încredere între statele membre – ar putea fi puse în practică numai dacă ar fi combătute
cauzele profunde ale acestor probleme.
În acest context, Comisia şi celelalte state membre au considerat că, după aderare, este
necesar să colaboreze îndeaproape cu România pentru a asigura punerea în aplicare a
reformelor necesare pentru consolidarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei. Pentru a
monitoriza progresele înregistrate şi pentru a extinde sprijinul acordat în vederea depăşirii
acestor dificultăţi, Comisia a creat un Mecanism de cooperare şi verificare (MCV). Acest
raport prezintă un rezumat şi o evaluare detaliată a progreselor înregistrate de România în
îndeplinirea obiectivelor de referinţă stabilite în cadrul MCV, pe baza informaţiilor furnizate
de autorităţile române, la care se adaugă cele rezultate în urma misiunilor experţilor. Este al
treilea raport din cadrul unui ciclu de raportare de şase luni.
Evaluarea se referă la eforturile pe care le fac guvernul şi autorităţile române pentru a reforma
sistemul judiciar şi pentru a face investigaţii în ceea ce priveşte corupţia. Schimbările
instituţionale şi procedurale din ultimii ani care vizează rezolvarea acestor probleme încep să
dea primele rezultate. Realizările sunt însă fragile. Lipsesc atât un consens politic larg privind
reformele, cât şi hotărârea neechivocă a tuturor partidelor politice în ceea ce priveşte
eradicarea corupţiei la nivel înalt. Angajamentul României faţă de eradicarea corupţiei se
reflectă în etapa premergătoare procesului, dar nu se traduce prin creşterea numărului
condamnărilor sau al sancţiunilor disuasive. Performanţa sistemului judiciar din România este
împiedicată de insecuritatea juridică, ce se datorează mai multor factori, inclusiv aplicării
neuniforme a legii şi recurgerii excesive la ordonanţele de urgenţă. Este nevoie de timp pentru
ca reforma să prindă rădăcini. Prin urmare, o perioadă vor continua să fie necesare verificarea
şi cooperarea.
2. PROCESUL DE REFORMĂ DIN ROMÂNIA
2.1. Realizări
Din luna februarie, când Comisia a adoptat ultimul raport interimar, România şi-a
intensificat eforturile. În ciuda unei perioade de intense dezbateri politice şi presiuni,
guvernul a reuşit să redea un impuls reformei şi să reinstaureze o stabilitate relativă a
cadrului juridic şi instituţional de combatere a corupţiei. Numirea unui nou
ministru
al justiţiei în februarie 2008 reprezintă un element important în acest sens.
În ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar, Consiliului Superior al
Magistraturii (CSM), în calitate de gardian al independenţei sistemului judiciar, i-au
fost alocate resursele umane şi financiare care să îi permită să îşi asume
responsabilităţile esenţiale în cadrul reformei sistemului judiciar, inclusiv să ofere
consiliere şi să ia măsuri în ceea ce priveşte problemele stringente legate de resursele
umane.
Referitor la combaterea corupţiei la nivel înalt, au fost luate o serie de măsuri.
Ministerul Public şi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din România au realizat
un istoric pozitiv al urmăririi penale a cazurilor şi au iniţiat proceduri de demarare a
anchetelor într-o serie de cazuri la nivel înalt în care sunt implicaţi foşti miniştri şi
membri ai Parlamentului. Rămâne de văzut în ce măsură va reuşi România să
finalizeze aceste anchete, să continue procedura juridică adecvată şi să emită sentinţe
disuasive, dacă va fi necesar.
În prima jumătate a anului 2008, România a făcut un pas înainte important odată cu
crearea Agenţiei Naţionale de Integritate. Acest organism trebuie să demonstreze
acum că poate monitoriza fluxurile de active financiare, identifica şi sancţiona
creşterile nejustificate de active şi reglementa conflictele de interese.
România a continuat campaniile de sensibilizare şi introducerea de măsuri preventive
pentru contracararea corupţiei de la nivel local. În special, au fost introduse recent
măsuri de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice, reducându-se astfel ocaziile
propice corupţiei. În iunie 2008 a fost adoptată o strategie naţională anticorupţie de
combatere a corupţiei în administraţia publică locală.
2.2. Rezultate
După o perioadă de incertitudine, România a reuşit să îşi reafirme angajamentul faţă
de reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei. Cadrul juridic şi instituţional
este fragil. Acesta trebuie stabilizat şi consolidat. Capacitatea administrativă trebuie
cultivată şi consolidată. Este important ca Parlamentul să demonstreze un angajament
neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt. Pentru a avansa, legile,
procedurile şi instituţiile existente trebuie să poată avea posibilitatea de a-şi crea un
istoric, de a arăta că sunt capabile să producă rezultate pe termen mai lung.
Reforma sistemului judiciar avansează, dar progresele sunt inegale. Situaţia
resurselor umane din cadrul sistemului judiciar se îmbunătăţeşte. Numărul
persoanelor recrutate de Institutul Naţional al Magistraturii a crescut, iar numărul
posturilor vacante
a scăzut. Au fost numiţi în funcţie noi judecători la tribunalele de
primă instanţă. Cu toate acestea, Ministerul Public se confruntă cu o lipsă cronică şi
importantă de personal, iar procedurile de recrutare nu permit întotdeauna garantarea
selectării unui personal de calitate.
Calitatea jurisprudenţei se îmbunătăţeşte. Numărul recursurilor este în creştere şi s-au
făcut eforturi pentru îmbunătăţirea accesului la jurisprudenţă şi a consecvenţei
acesteia. Aceste progrese sunt puse însă în umbră de recentele inconsecvenţe
prezente în jurisprudenţa instanţelor superioare, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în unele cazuri de corupţie la nivel înalt. Aplicarea uniformă şi consecventă a
legii a fost împiedicată şi de recurgerea frecventă la ordonanţe de urgenţă. Această
practică creează suprapuneri şi contradicţii şi cauzează vicii procedurale în ceea ce
priveşte punerea în aplicare. Pe de altă parte, jurisprudenţa inconsecventă a
instanţelor superioare duce la insecuritate juridică. Toţi aceşti factori slăbesc sistemul
judiciar şi duc, adesea, la hotărâri judecătoreşti indulgente şi la suspendarea frecventă
a sentinţelor. Acest lucru este problematic mai ales în cazurile de corupţie.
Deşi rolul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) este bine stabilit, acesta nu şia
exercitat încă în totalitate mandatul în mod consecvent, în special în ceea ce
priveşte anchetele proactive în cazurile disciplinare. Este în continuare necesar ca
Inspecţia judiciară a CSM să dezvolte orientări şi să stabilească un istoric pentru
investigaţiile ex officio. CSM este lent în ceea ce priveşte deciziile privind
managementul şi deciziile disciplinare. De multe ori, sancţiunile pe care le impune
sunt minore.
România a făcut progrese şi în ceea ce priveşte funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate (ANI). Din luna februarie, când a avut loc ultima evaluare efectuată de
Comisie, ANI a recrutat personalul de bază şi a început investigarea unor cazuri. Este
prea devreme pentru a putea efectua o evaluare adecvată a modului în care şi-a
desfăşurat activitatea
în respectivele cazuri şi a calităţii deciziilor luate (de exemplu,
a sancţiunilor). De asemenea, este prea devreme pentru a evalua dacă mandatul legal
al Agenţiei Naţionale de Integritate este suficient de robust. Rolul de supervizor al
Consiliului Naţional de Integritate poate fi evaluat numai pe baza rezultatelor
viitoare.
În ciuda progreselor satisfăcătoare în ceea ce priveşte etapa de anchetare, România
poate prezenta puţine rezultate tangibile referitor la combaterea corupţiei la nivel
înalt. Deşi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) continuă să înregistreze frecvent
rezultate pozitive în ceea ce priveşte urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel
înalt, sentinţele judecătoreşti sunt în continuare indulgente şi inconsecvente. Măsurile
care ar putea fi luate pentru îmbunătăţirea modului în care sunt tratate cazurile de
corupţie (de exemplu, o analiză comparativă a hotărârilor judecătoreşti, aplicarea
unor sentinţe minime obligatorii suficient de disuasive sau elaborarea de orientări
referitoare la astfel de sentinţe) fie au fost amânate, fie nu au fost încă lansate. Nu s-a
înregistrat niciun progres real în zece cazuri-cheie în care sunt implicaţi foşti
miniştri. Acest lucru se datorează, pe de o parte, faptului că Parlamentul a blocat
urmărirea penală, iar pe de altă parte respingerii cazurilor de către Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, care a invalidat deciziile anterioare. Incapacitatea de a avansa în
aceste cazuri compromite eforturile pozitive întreprinse în etapa premergătoare
procesului.
Dezbaterea politică intensă privind cadrul instituţional „anticorupţie” s-a atenuat, iar
rolul DNA-ului a fost păstrat. Cu toate acestea, eforturile DNA-ului de a continua
anchetele în anumite cazuri importante au stagnat deoarece Parlamentul nu a
recomandat demararea procedurilor judiciare. Din cauza reticenţei magistraţilor şi a
Parlamentului de a permite anchetarea acestor cazuri la nivel înalt se pierde
încrederea opiniei publice. Dezbaterea parlamentară privind modificările la Codul de
procedură penală menite să restricţioneze colectarea anumitor probe creează
insecuritate juridică şi influenţează negativ anchetele în curs. Această insecuritate
juridică duce şi la reticenţă din partea magistraţilor în ceea ce priveşte continuarea
anchetării cazurilor, având în vedere că nu este clar dacă probele colectate astăzi vor
fi acceptabile mâine.
România continuă să facă progrese în combaterea corupţiei de la nivel local, dar
trebuie să obţină mai multe rezultate. Au fost realizate campanii de sensibilizare a
opiniei publice, sesiuni de formare şi au fost luate alte măsuri preventive. Numărul
cazurilor de corupţie investigate în cadrul poliţiei a crescut. Cu toate acestea, în
domenii precum sănătatea şi educaţia, în care există indicii clare ale corupţiei, au fost
luate puţine măsuri. Un sondaj de opinie realizat de Transparency International în
prima jumătate a anului 2008 sugerează creşterea numărului cazurilor de „corupţie de
zi cu zi” faţă de anul trecut. Se dă rar curs semnalelor primite de la persoanele care
fac denunţuri. Guvernul român a adoptat la începutul lunii iunie o strategie naţională
de combatere a corupţiei de la nivel local, în vederea dezvoltării unei administraţii
locale mai transparente şi mai eficiente.
2.3. Îmbunătăţirile necesare
Există o legătură strânsă între reforma sistemului judiciar şi progresele în combaterea
corupţiei. Continuă să fie necesare îmbunătăţiri în ambele domenii.
Este nevoie de un angajament mai ferm din partea instituţiilor judiciare cheie în ceea
ce priveşte realizarea reformei: Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să
întreprindă demersuri în vederea unei mai mari transparenţe şi eficienţe a sistemului
judiciar, precum şi în vederea îmbunătăţirii propriei răspunderi. Acesta trebuie să
adopte o poziţie neechivocă în ceea ce priveşte combaterea corupţiei la nivel înalt în
contextul actualei dezbateri politice controversate din Parlament. Continuă să fie
necesară îmbunătăţirea credibilităţii sistemului judiciar de către Consiliu, prin
oferirea de soluţii durabile la deficienţele în materie de personal şi de gestionare.
Trebuie întreprins un efort continuu în vederea dezvoltării capacităţii administrative
a sistemului judiciar. Lipsa importantă de personal în Ministerul Public poate
necesita măsuri de urgenţă, precum realocarea temporară a posturilor. Unele
elemente ale procedurii de recrutare trebuie îmbunătăţite pentru a atrage personal cu
calificări adecvate.
Agenţia Naţională de Integritate va trebui să îşi demonstreze acum capacitatea
operaţională de a sancţiona eficace activele nejustificate şi de a verifica
incompatibilităţile şi conflictele de interese. Trebuie să arate că poate pune bazele
unui istoric solid de cazuri şi sancţiuni.
Trebuie asigurat faptul că se dă dovadă de consecvenţă şi coerenţă în pregătirea
legilor şi în aplicarea lor. Este necesară consultarea opiniei publice la pregătirea
legilor. Ar trebui să se recurgă mai puţin la ordonanţe de urgenţă. Trebuie depuse
mai multe eforturi în vederea aplicării consecvente şi uniforme a legii.
Pentru a oferi stabilitate cadrului juridic în care pot fi demarate anchetele, guvernul
ar trebui să finalizeze noul Cod de procedură penală (CPP) şi să facă progrese în ceea
ce priveşte proiectul de Cod penal. Astfel, s-ar institui un cadru mai clar şi mai
eficace pentru activitatea penală şi s-ar permite îmbunătăţirea cooperării cu alte state
membre. În plus, ar trebui să se renunţe la modificările controversate la ordonanţa de
urgenţă de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală în vigoare,
introduse de către Parlament1. Acestea ar restricţiona grav realizarea unei anchete
aprofundate.
Combaterea corupţiei trebuie depolitizată, iar România trebuie să îşi afirme
angajamentul neechivoc de a combate corupţia la nivel înalt. Trebuie permisă
continuarea anchetelor independente ale foştilor miniştri şi membri ai Parlamentului
de către autorităţile judiciare, pentru a se recâştiga încrederea opiniei publice în
combaterea corupţiei şi în respectarea statului de drept.
România trebuie să instituie un sistem accesibil şi amplu, care să permită cetăţenilor
să notifice cazurile presupuse de corupţie. Trebuie dezvoltate norme de protejare a
confidenţialităţii persoanelor care fac denunţuri.
Angajamentul faţă de reformă şi asumarea proprietăţii acesteia trebuie să se
înrădăcineze în întregul spectru politic şi în cadrul sistemului judiciar. Încrederea
opiniei publice în combaterea corupţiei va fi recâştigată numai prin obţinerea de
rezultate şi prin condamnări în cazuri la nivel înalt.
3. CONCLUZII
Mecanismul de cooperare şi verificare şi obiectivele de referinţă aferente acestuia au fost
instituite pentru a permite României să demonstreze, periodic, că a înregistrat progrese în
reforma sistemului judiciar şi în combaterea corupţiei. Autorităţilor române le revine sarcina
de a demonstra faptul că sistemul judiciar funcţionează şi că anchetele demarate în cazurile de
corupţie duc la arestări, urmărire penală şi, în funcţie de hotărârea instanţei, la condamnări
disuasive şi la confiscarea bunurilor. Procesul de reformă din România continuă să fie
inconstant şi în continuare nu există condamnări definitive în cazurile de corupţie la nivel
înalt.
România prezintă o imagine mixtă. A instituit elementele fundamentale ale unui sistem care
funcţionează. Fundaţia este însă fragilă, iar deciziile privind corupţia sunt extrem de
politizate. Fiecare pas în direcţia bună duce la o dezbatere politică internă care produce
diviziuni, consolidând insecuritatea juridică. Angajamentul faţă de reformă al instituţiilor şi
organismelor-cheie ale României, precum şi în ceea ce priveşte diferitele obiective de
referinţă este inegal. De exemplu, deşi procuratura este extrem de hotărâtă în etapa
premergătoare procesului să obţină rezultate tangibile, nu se dă dovadă de aceeaşi hotărâre pe
parcursul procedurii judiciare. Propunerile legislative, precum un nou Cod de procedură
penală, şi măsurile anticorupţie, ca de exemplu sentinţe minime obligatorii suficient de
disuasive în cazurile de corupţie la nivel înalt, de care este nevoie urgent nu sunt impulsionate
îndeajuns de către guvern. Politizarea cazurilor de corupţie de către Parlamentul României şi
incapacitatea sistemului judiciar de a pronunţa sentinţe în cazurile de corupţie la nivel înalt au
diminuat percepţia opiniei publice asupra respectării statului de drept. Eforturile reale ale
1 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006.
administraţiei la nivel local, regional sau central de a combate corupţia sunt foarte adesea
zădărnicite la nivel politic.
Eforturile pozitive pe calea reformei ale guvernului, DNA-ului sau ale procurorului general
pot fi încununate de succes
numai dacă primesc un sprijin neechivoc din partea tuturor
actorilor de la toate nivelurile. Pentru a realiza o reformă susţinută, este necesar ca la aceste
eforturi să se adauge o punere în aplicare eficace. Numai condamnările ferme şi disuasive în
cazurile la nivel înalt vor demonstra în mod convingător că sistemul funcţionează. Structurile
existente ar trebui să îi permită României să obţină rezultate reale în combaterea corupţiei.
Cetăţenii români merită să aibă acces la toate beneficiile pe care le oferă calitatea de membru
al UE, care ar trebui să contribuie la consolidarea statului de drept şi la eliminarea corupţiei.
Progresele în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare şi în risipirea îndoielilor cu
privire la capacitatea României de a combate corupţia le va permite cetăţenilor români să se
bucure de aceste beneficii şi vor duce la creşterea încrederii acestora în statul de drept. Vor
avea efecte pozitive pe termen lung asupra economiei româneşti. România are responsabilităţi
faţă de celelalte state membre, de exemplu ca parte a politicii în domeniul Justiţiei şi
afacerilor interne, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea comună a fondurilor UE.
Existenţa unei capacităţi administrative adecvate şi a unui control eficace al conflictelor de
interese, al fraudei şi al neregulilor financiare reprezintă o condiţie necesară pentru ca
România să beneficieze pe deplin de fondurile de preaderare şi structurale ale UE.
Necesitatea continuării cooperării
Nu este doar în interesul României să aibă o administraţie şi un sistem judiciar sănătoase, care
să fie capabile să combată cu succes corupţia, ci şi în interesul mai larg al UE. Din acest
motiv, cooperarea şi sprijinul sunt esenţiale. Comisia consideră că sprijinul este mai eficace
decât sancţiunile şi nu invocă în prezent dispoziţiile de salvgardare prevăzute în Tratatul de
aderare. O vreme va fi necesară continuarea Mecanismului de cooperare şi verificare.
În raportul din februarie privind Mecanismul de cooperare şi verificare au fost evidenţiate
sumele considerabile acordate ca asistenţă României în ultimii ani din partea statelor membre
şi a Comisiei, sub formă de asistenţă financiară sau de expertiză tehnică. Este important să se
asigure faptul că sprijinul acordat este utilizat corespunzător. Toate părţile trebuie să îşi
reînnoiască eforturile pentru a ajuta România să reuşească în procesul său de reformă.
Comisia este gata să colaboreze cu România şi celelalte state membre pentru a furniza această
asistenţă, dar cere ca cei care o primesc să utilizeze consilierea acordată în mod strategic şi
eficace, astfel încât să se înregistreze progrese în privinţa reformei şi a schimbării.
Perspective
România a început să se îndrepte în direcţia bună. Este nevoie de timp ca noile instituţii şi
procese să îşi dovedească eficacitatea şi ar trebui lăsate să continue într-un ritm susţinut.
Acestea fiind spuse, este necesar un angajament neechivoc şi reînnoit la toate nivelurile - în
întregul spectru politic, în administraţie şi în rândul magistraţilor – pentru a curăţa sistemul de
corupţie şi a respecta pe deplin statul de drept. Comisia încurajează cu tărie România să îşi
intensifice reformele şi să menţină o relaţie de strânsă colaborare cu celelalte state membre şi
Comisia, astfel încât să se poată face faţă cu succes, împreună, provocărilor semnificative
rămase.
Bruxelles, 23.7.2008
COM(2008) 494 final
RAPORT AL COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi
verificare
{SEC(2008) 2539}
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi
verificare
1. INTRODUCERE
În 2007, când a aderat la Uniunea Europeană, România continua să se confrunte cu dificultăţi
majore în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului său judiciar şi combaterea corupţiei. Atât
Comisia, cât şi celelalte state membre au considerat că aceste provocări pot fi surmontate, iar
autorităţile române s-au angajat să remedieze deficienţele în aceste domenii, astfel încât
România să îşi poată asuma pe deplin drepturile şi obligaţiile care rezultă din calitatea de
membru al UE. România şi celelalte state membre au recunoscut faptul că era nevoie de o
reformă profundă a sistemului judiciar care să asigure răspunderea şi eficienţa sistemului
judiciar şi a celorlalte organisme
de aplicare a legii pentru ca românii să îşi poată exercita
drepturile pe care le au în calitate de cetăţeni ai UE şi să beneficieze de sprijinul financiar pe
care îl presupune calitatea de membru al UE. În sens larg, acestea au recunoscut că principiile
esenţiale ale UE – respectarea statului de drept, recunoaşterea reciprocă şi cooperarea bazată
pe încredere între statele membre – ar putea fi puse în practică numai dacă ar fi combătute
cauzele profunde ale acestor probleme.
În acest context, Comisia şi celelalte state membre au considerat că, după aderare, este
necesar să colaboreze îndeaproape cu România pentru a asigura punerea în aplicare a
reformelor necesare pentru consolidarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei. Pentru a
monitoriza progresele înregistrate şi pentru a extinde sprijinul acordat în vederea depăşirii
acestor dificultăţi, Comisia a creat un Mecanism de cooperare şi verificare (MCV). Acest
raport prezintă un rezumat şi o evaluare detaliată a progreselor înregistrate de România în
îndeplinirea obiectivelor de referinţă stabilite în cadrul MCV, pe baza informaţiilor furnizate
de autorităţile române, la care se adaugă cele rezultate în urma misiunilor experţilor. Este al
treilea raport din cadrul unui ciclu de raportare de şase luni.
Evaluarea se referă la eforturile pe care le fac guvernul şi autorităţile române pentru a reforma
sistemul judiciar şi pentru a face investigaţii în ceea ce priveşte corupţia. Schimbările
instituţionale şi procedurale din ultimii ani care vizează rezolvarea acestor probleme încep să
dea primele rezultate. Realizările sunt însă fragile. Lipsesc atât un consens politic larg privind
reformele, cât şi hotărârea neechivocă a tuturor partidelor politice în ceea ce priveşte
eradicarea corupţiei la nivel înalt. Angajamentul României faţă de eradicarea corupţiei se
reflectă în etapa premergătoare procesului, dar nu se traduce prin creşterea numărului
condamnărilor sau al sancţiunilor disuasive. Performanţa sistemului judiciar din România este
împiedicată de insecuritatea juridică, ce se datorează mai multor factori, inclusiv aplicării
neuniforme a legii şi recurgerii excesive la ordonanţele de urgenţă. Este nevoie de timp pentru
ca reforma să prindă rădăcini. Prin urmare, o perioadă vor continua să fie necesare verificarea
şi cooperarea.
2. PROCESUL DE REFORMĂ DIN ROMÂNIA
2.1. Realizări
Din luna februarie, când Comisia a adoptat ultimul raport interimar, România şi-a
intensificat eforturile. În ciuda unei perioade de intense dezbateri politice şi presiuni,
guvernul a reuşit să redea un impuls reformei şi să reinstaureze o stabilitate relativă a
cadrului juridic şi instituţional de combatere a corupţiei. Numirea unui nou
ministru
al justiţiei în februarie 2008 reprezintă un element important în acest sens.
În ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar, Consiliului Superior al
Magistraturii (CSM), în calitate de gardian al independenţei sistemului judiciar, i-au
fost alocate resursele umane şi financiare care să îi permită să îşi asume
responsabilităţile esenţiale în cadrul reformei sistemului judiciar, inclusiv să ofere
consiliere şi să ia măsuri în ceea ce priveşte problemele stringente legate de resursele
umane.
Referitor la combaterea corupţiei la nivel înalt, au fost luate o serie de măsuri.
Ministerul Public şi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din România au realizat
un istoric pozitiv al urmăririi penale a cazurilor şi au iniţiat proceduri de demarare a
anchetelor într-o serie de cazuri la nivel înalt în care sunt implicaţi foşti miniştri şi
membri ai Parlamentului. Rămâne de văzut în ce măsură va reuşi România să
finalizeze aceste anchete, să continue procedura juridică adecvată şi să emită sentinţe
disuasive, dacă va fi necesar.
În prima jumătate a anului 2008, România a făcut un pas înainte important odată cu
crearea Agenţiei Naţionale de Integritate. Acest organism trebuie să demonstreze
acum că poate monitoriza fluxurile de active financiare, identifica şi sancţiona
creşterile nejustificate de active şi reglementa conflictele de interese.
România a continuat campaniile de sensibilizare şi introducerea de măsuri preventive
pentru contracararea corupţiei de la nivel local. În special, au fost introduse recent
măsuri de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice, reducându-se astfel ocaziile
propice corupţiei. În iunie 2008 a fost adoptată o strategie naţională anticorupţie de
combatere a corupţiei în administraţia publică locală.
2.2. Rezultate
După o perioadă de incertitudine, România a reuşit să îşi reafirme angajamentul faţă
de reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei. Cadrul juridic şi instituţional
este fragil. Acesta trebuie stabilizat şi consolidat. Capacitatea administrativă trebuie
cultivată şi consolidată. Este important ca Parlamentul să demonstreze un angajament
neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt. Pentru a avansa, legile,
procedurile şi instituţiile existente trebuie să poată avea posibilitatea de a-şi crea un
istoric, de a arăta că sunt capabile să producă rezultate pe termen mai lung.
Reforma sistemului judiciar avansează, dar progresele sunt inegale. Situaţia
resurselor umane din cadrul sistemului judiciar se îmbunătăţeşte. Numărul
persoanelor recrutate de Institutul Naţional al Magistraturii a crescut, iar numărul
posturilor vacante
a scăzut. Au fost numiţi în funcţie noi judecători la tribunalele de
primă instanţă. Cu toate acestea, Ministerul Public se confruntă cu o lipsă cronică şi
importantă de personal, iar procedurile de recrutare nu permit întotdeauna garantarea
selectării unui personal de calitate.
Calitatea jurisprudenţei se îmbunătăţeşte. Numărul recursurilor este în creştere şi s-au
făcut eforturi pentru îmbunătăţirea accesului la jurisprudenţă şi a consecvenţei
acesteia. Aceste progrese sunt puse însă în umbră de recentele inconsecvenţe
prezente în jurisprudenţa instanţelor superioare, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în unele cazuri de corupţie la nivel înalt. Aplicarea uniformă şi consecventă a
legii a fost împiedicată şi de recurgerea frecventă la ordonanţe de urgenţă. Această
practică creează suprapuneri şi contradicţii şi cauzează vicii procedurale în ceea ce
priveşte punerea în aplicare. Pe de altă parte, jurisprudenţa inconsecventă a
instanţelor superioare duce la insecuritate juridică. Toţi aceşti factori slăbesc sistemul
judiciar şi duc, adesea, la hotărâri judecătoreşti indulgente şi la suspendarea frecventă
a sentinţelor. Acest lucru este problematic mai ales în cazurile de corupţie.
Deşi rolul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) este bine stabilit, acesta nu şia
exercitat încă în totalitate mandatul în mod consecvent, în special în ceea ce
priveşte anchetele proactive în cazurile disciplinare. Este în continuare necesar ca
Inspecţia judiciară a CSM să dezvolte orientări şi să stabilească un istoric pentru
investigaţiile ex officio. CSM este lent în ceea ce priveşte deciziile privind
managementul şi deciziile disciplinare. De multe ori, sancţiunile pe care le impune
sunt minore.
România a făcut progrese şi în ceea ce priveşte funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate (ANI). Din luna februarie, când a avut loc ultima evaluare efectuată de
Comisie, ANI a recrutat personalul de bază şi a început investigarea unor cazuri. Este
prea devreme pentru a putea efectua o evaluare adecvată a modului în care şi-a
desfăşurat activitatea
în respectivele cazuri şi a calităţii deciziilor luate (de exemplu,
a sancţiunilor). De asemenea, este prea devreme pentru a evalua dacă mandatul legal
al Agenţiei Naţionale de Integritate este suficient de robust. Rolul de supervizor al
Consiliului Naţional de Integritate poate fi evaluat numai pe baza rezultatelor
viitoare.
În ciuda progreselor satisfăcătoare în ceea ce priveşte etapa de anchetare, România
poate prezenta puţine rezultate tangibile referitor la combaterea corupţiei la nivel
înalt. Deşi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) continuă să înregistreze frecvent
rezultate pozitive în ceea ce priveşte urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel
înalt, sentinţele judecătoreşti sunt în continuare indulgente şi inconsecvente. Măsurile
care ar putea fi luate pentru îmbunătăţirea modului în care sunt tratate cazurile de
corupţie (de exemplu, o analiză comparativă a hotărârilor judecătoreşti, aplicarea
unor sentinţe minime obligatorii suficient de disuasive sau elaborarea de orientări
referitoare la astfel de sentinţe) fie au fost amânate, fie nu au fost încă lansate. Nu s-a
înregistrat niciun progres real în zece cazuri-cheie în care sunt implicaţi foşti
miniştri. Acest lucru se datorează, pe de o parte, faptului că Parlamentul a blocat
urmărirea penală, iar pe de altă parte respingerii cazurilor de către Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, care a invalidat deciziile anterioare. Incapacitatea de a avansa în
aceste cazuri compromite eforturile pozitive întreprinse în etapa premergătoare
procesului.
Dezbaterea politică intensă privind cadrul instituţional „anticorupţie” s-a atenuat, iar
rolul DNA-ului a fost păstrat. Cu toate acestea, eforturile DNA-ului de a continua
anchetele în anumite cazuri importante au stagnat deoarece Parlamentul nu a
recomandat demararea procedurilor judiciare. Din cauza reticenţei magistraţilor şi a
Parlamentului de a permite anchetarea acestor cazuri la nivel înalt se pierde
încrederea opiniei publice. Dezbaterea parlamentară privind modificările la Codul de
procedură penală menite să restricţioneze colectarea anumitor probe creează
insecuritate juridică şi influenţează negativ anchetele în curs. Această insecuritate
juridică duce şi la reticenţă din partea magistraţilor în ceea ce priveşte continuarea
anchetării cazurilor, având în vedere că nu este clar dacă probele colectate astăzi vor
fi acceptabile mâine.
România continuă să facă progrese în combaterea corupţiei de la nivel local, dar
trebuie să obţină mai multe rezultate. Au fost realizate campanii de sensibilizare a
opiniei publice, sesiuni de formare şi au fost luate alte măsuri preventive. Numărul
cazurilor de corupţie investigate în cadrul poliţiei a crescut. Cu toate acestea, în
domenii precum sănătatea şi educaţia, în care există indicii clare ale corupţiei, au fost
luate puţine măsuri. Un sondaj de opinie realizat de Transparency International în
prima jumătate a anului 2008 sugerează creşterea numărului cazurilor de „corupţie de
zi cu zi” faţă de anul trecut. Se dă rar curs semnalelor primite de la persoanele care
fac denunţuri. Guvernul român a adoptat la începutul lunii iunie o strategie naţională
de combatere a corupţiei de la nivel local, în vederea dezvoltării unei administraţii
locale mai transparente şi mai eficiente.
2.3. Îmbunătăţirile necesare
Există o legătură strânsă între reforma sistemului judiciar şi progresele în combaterea
corupţiei. Continuă să fie necesare îmbunătăţiri în ambele domenii.
Este nevoie de un angajament mai ferm din partea instituţiilor judiciare cheie în ceea
ce priveşte realizarea reformei: Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să
întreprindă demersuri în vederea unei mai mari transparenţe şi eficienţe a sistemului
judiciar, precum şi în vederea îmbunătăţirii propriei răspunderi. Acesta trebuie să
adopte o poziţie neechivocă în ceea ce priveşte combaterea corupţiei la nivel înalt în
contextul actualei dezbateri politice controversate din Parlament. Continuă să fie
necesară îmbunătăţirea credibilităţii sistemului judiciar de către Consiliu, prin
oferirea de soluţii durabile la deficienţele în materie de personal şi de gestionare.
Trebuie întreprins un efort continuu în vederea dezvoltării capacităţii administrative
a sistemului judiciar. Lipsa importantă de personal în Ministerul Public poate
necesita măsuri de urgenţă, precum realocarea temporară a posturilor. Unele
elemente ale procedurii de recrutare trebuie îmbunătăţite pentru a atrage personal cu
calificări adecvate.
Agenţia Naţională de Integritate va trebui să îşi demonstreze acum capacitatea
operaţională de a sancţiona eficace activele nejustificate şi de a verifica
incompatibilităţile şi conflictele de interese. Trebuie să arate că poate pune bazele
unui istoric solid de cazuri şi sancţiuni.
Trebuie asigurat faptul că se dă dovadă de consecvenţă şi coerenţă în pregătirea
legilor şi în aplicarea lor. Este necesară consultarea opiniei publice la pregătirea
legilor. Ar trebui să se recurgă mai puţin la ordonanţe de urgenţă. Trebuie depuse
mai multe eforturi în vederea aplicării consecvente şi uniforme a legii.
Pentru a oferi stabilitate cadrului juridic în care pot fi demarate anchetele, guvernul
ar trebui să finalizeze noul Cod de procedură penală (CPP) şi să facă progrese în ceea
ce priveşte proiectul de Cod penal. Astfel, s-ar institui un cadru mai clar şi mai
eficace pentru activitatea penală şi s-ar permite îmbunătăţirea cooperării cu alte state
membre. În plus, ar trebui să se renunţe la modificările controversate la ordonanţa de
urgenţă de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală în vigoare,
introduse de către Parlament1. Acestea ar restricţiona grav realizarea unei anchete
aprofundate.
Combaterea corupţiei trebuie depolitizată, iar România trebuie să îşi afirme
angajamentul neechivoc de a combate corupţia la nivel înalt. Trebuie permisă
continuarea anchetelor independente ale foştilor miniştri şi membri ai Parlamentului
de către autorităţile judiciare, pentru a se recâştiga încrederea opiniei publice în
combaterea corupţiei şi în respectarea statului de drept.
România trebuie să instituie un sistem accesibil şi amplu, care să permită cetăţenilor
să notifice cazurile presupuse de corupţie. Trebuie dezvoltate norme de protejare a
confidenţialităţii persoanelor care fac denunţuri.
Angajamentul faţă de reformă şi asumarea proprietăţii acesteia trebuie să se
înrădăcineze în întregul spectru politic şi în cadrul sistemului judiciar. Încrederea
opiniei publice în combaterea corupţiei va fi recâştigată numai prin obţinerea de
rezultate şi prin condamnări în cazuri la nivel înalt.
3. CONCLUZII
Mecanismul de cooperare şi verificare şi obiectivele de referinţă aferente acestuia au fost
instituite pentru a permite României să demonstreze, periodic, că a înregistrat progrese în
reforma sistemului judiciar şi în combaterea corupţiei. Autorităţilor române le revine sarcina
de a demonstra faptul că sistemul judiciar funcţionează şi că anchetele demarate în cazurile de
corupţie duc la arestări, urmărire penală şi, în funcţie de hotărârea instanţei, la condamnări
disuasive şi la confiscarea bunurilor. Procesul de reformă din România continuă să fie
inconstant şi în continuare nu există condamnări definitive în cazurile de corupţie la nivel
înalt.
România prezintă o imagine mixtă. A instituit elementele fundamentale ale unui sistem care
funcţionează. Fundaţia este însă fragilă, iar deciziile privind corupţia sunt extrem de
politizate. Fiecare pas în direcţia bună duce la o dezbatere politică internă care produce
diviziuni, consolidând insecuritatea juridică. Angajamentul faţă de reformă al instituţiilor şi
organismelor-cheie ale României, precum şi în ceea ce priveşte diferitele obiective de
referinţă este inegal. De exemplu, deşi procuratura este extrem de hotărâtă în etapa
premergătoare procesului să obţină rezultate tangibile, nu se dă dovadă de aceeaşi hotărâre pe
parcursul procedurii judiciare. Propunerile legislative, precum un nou Cod de procedură
penală, şi măsurile anticorupţie, ca de exemplu sentinţe minime obligatorii suficient de
disuasive în cazurile de corupţie la nivel înalt, de care este nevoie urgent nu sunt impulsionate
îndeajuns de către guvern. Politizarea cazurilor de corupţie de către Parlamentul României şi
incapacitatea sistemului judiciar de a pronunţa sentinţe în cazurile de corupţie la nivel înalt au
diminuat percepţia opiniei publice asupra respectării statului de drept. Eforturile reale ale
1 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006.
administraţiei la nivel local, regional sau central de a combate corupţia sunt foarte adesea
zădărnicite la nivel politic.
Eforturile pozitive pe calea reformei ale guvernului, DNA-ului sau ale procurorului general
pot fi încununate de succes
numai dacă primesc un sprijin neechivoc din partea tuturor
actorilor de la toate nivelurile. Pentru a realiza o reformă susţinută, este necesar ca la aceste
eforturi să se adauge o punere în aplicare eficace. Numai condamnările ferme şi disuasive în
cazurile la nivel înalt vor demonstra în mod convingător că sistemul funcţionează. Structurile
existente ar trebui să îi permită României să obţină rezultate reale în combaterea corupţiei.
Cetăţenii români merită să aibă acces la toate beneficiile pe care le oferă calitatea de membru
al UE, care ar trebui să contribuie la consolidarea statului de drept şi la eliminarea corupţiei.
Progresele în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare şi în risipirea îndoielilor cu
privire la capacitatea României de a combate corupţia le va permite cetăţenilor români să se
bucure de aceste beneficii şi vor duce la creşterea încrederii acestora în statul de drept. Vor
avea efecte pozitive pe termen lung asupra economiei româneşti. România are responsabilităţi
faţă de celelalte state membre, de exemplu ca parte a politicii în domeniul Justiţiei şi
afacerilor interne, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea comună a fondurilor UE.
Existenţa unei capacităţi administrative adecvate şi a unui control eficace al conflictelor de
interese, al fraudei şi al neregulilor financiare reprezintă o condiţie necesară pentru ca
România să beneficieze pe deplin de fondurile de preaderare şi structurale ale UE.
Necesitatea continuării cooperării
Nu este doar în interesul României să aibă o administraţie şi un sistem judiciar sănătoase, care
să fie capabile să combată cu succes corupţia, ci şi în interesul mai larg al UE. Din acest
motiv, cooperarea şi sprijinul sunt esenţiale. Comisia consideră că sprijinul este mai eficace
decât sancţiunile şi nu invocă în prezent dispoziţiile de salvgardare prevăzute în Tratatul de
aderare. O vreme va fi necesară continuarea Mecanismului de cooperare şi verificare.
În raportul din februarie privind Mecanismul de cooperare şi verificare au fost evidenţiate
sumele considerabile acordate ca asistenţă României în ultimii ani din partea statelor membre
şi a Comisiei, sub formă de asistenţă financiară sau de expertiză tehnică. Este important să se
asigure faptul că sprijinul acordat este utilizat corespunzător. Toate părţile trebuie să îşi
reînnoiască eforturile pentru a ajuta România să reuşească în procesul său de reformă.
Comisia este gata să colaboreze cu România şi celelalte state membre pentru a furniza această
asistenţă, dar cere ca cei care o primesc să utilizeze consilierea acordată în mod strategic şi
eficace, astfel încât să se înregistreze progrese în privinţa reformei şi a schimbării.
Perspective
România a început să se îndrepte în direcţia bună. Este nevoie de timp ca noile instituţii şi
procese să îşi dovedească eficacitatea şi ar trebui lăsate să continue într-un ritm susţinut.
Acestea fiind spuse, este necesar un angajament neechivoc şi reînnoit la toate nivelurile - în
întregul spectru politic, în administraţie şi în rândul magistraţilor – pentru a curăţa sistemul de
corupţie şi a respecta pe deplin statul de drept. Comisia încurajează cu tărie România să îşi
intensifice reformele şi să menţină o relaţie de strânsă colaborare cu celelalte state membre şi
Comisia, astfel încât să se poată face faţă cu succes, împreună, provocărilor semnificative
rămase.
Fruntaşi la aglomeraţia pe şosele
România este printre cele mai aglomerate ţări în ceea ce priveşte traficul rutier, ocupând locul cinci în topul european al statelor cu trafic congestionat, realizat de Cushman&Wakefield.
Potrivit
unui raport al Cushman & Wakefield, România se află între primele ţări cu trafic congestionat din Europa. Clasamentul este condus de Germania, urmată de Marea Britanie, Portugalia, Olanda şi România. Dacă la capitolul transport rutier stăm cel mai prost, aeroporturile din România nu se află pe lista celor aglomerate, mai ales că aproximativ 70% din transportul de la noi din ţară se operează pe cale rutieră.
În topul celor mai aglomerate aeroporturi se află cele din Frankfurt, Amsterdam (Schiphol) şi Londra (Heathrow). Raportul mai arată că Portul Constanţa a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de mărfuri procesate, cu o majorare de 277,7% în anul 2007 faţă de 2004, comparativ cu celelalte porturi din Europa. Motivul creşterii este, după cum se precizează în analiza Cushman & Wakefield, stabilirea de noi rute comerciale
între Asia şi Europa. Cea mai folosită cale de transport
între ţările din Europa rămâne însă calea ferată.
Potrivit
unui raport al Cushman & Wakefield, România se află între primele ţări cu trafic congestionat din Europa. Clasamentul este condus de Germania, urmată de Marea Britanie, Portugalia, Olanda şi România. Dacă la capitolul transport rutier stăm cel mai prost, aeroporturile din România nu se află pe lista celor aglomerate, mai ales că aproximativ 70% din transportul de la noi din ţară se operează pe cale rutieră.
În topul celor mai aglomerate aeroporturi se află cele din Frankfurt, Amsterdam (Schiphol) şi Londra (Heathrow). Raportul mai arată că Portul Constanţa a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de mărfuri procesate, cu o majorare de 277,7% în anul 2007 faţă de 2004, comparativ cu celelalte porturi din Europa. Motivul creşterii este, după cum se precizează în analiza Cushman & Wakefield, stabilirea de noi rute comerciale
între Asia şi Europa. Cea mai folosită cale de transport
între ţările din Europa rămâne însă calea ferată.
Romania a cumparat bunavointa Bruxelles-ului prin oferirea de contracte unor companii
Comisia Europeana prezinta astazi raportul de monitorizare
privitor la România. In acest sens, presa internationala dezbate pe larg concluziile documentului
, precizând ca statul român a reusit prin scamatorii politice sa obtina integrarea in cadrul Uniunii Europene. Mai mult, mass-media bulgara sustine ca Bucurestiul s-a mentinut pe linia de plutire datorita... ineficientei Sofiei, Comisia Europeana recomandând, in cazul vecinilor de la sud de Dunare, masuri drastice daca reformele nu vor avea succes.
Elita româneasca a folosit mai multe pârghii în cadrul structurilor UE, facând lobby si obtinând integrarea în baza unei agende minime de reforme, contând în schimb pe asul din mânca: abilitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructura unor companii care se bucurau de influenta atât la Bruxelles, cât si în partidele care domina unele state-cheie din cadrul UE, comenteaza in Financial Times cunoscutul istoric Tom Gallanger, un fin cunoscator al politicii românesti. Uniunea a fost astfel dezarmata de o elita locala foarte versata în s
imularea schimbarii, iar România a devenit al 27-lea stat membru al UE la 1 ianuarie 2007, majoritatea reformelor cruciale existând numai pe hârtie sau cu angajamente pentru viitor. Gallanger a mai sustinut ca judecatorii au continuat sa îi achite pe politicienii prezentati pentru acuzatii de coruptie, cu verdicte derizorii sau amânarea judecarii acestora. Cu exceptia unor reforme, puterea politica în România a oscilat, în cele doua decenii de la înlaturarea de la putere a comunismului, între cercurile restrânse ale partidelor politice decise sa nu fie trase la raspundere în fata legii sau constrânse de reglementarile Bruxelles-ului. Doi premieri consecutivi, social-democratul Adrian Nastase si liberalul Calin Popescu Tariceanu, au remarcat ca intransigenta UE este mai de graba sporadica în încercarea de a asimila 12 noi state membre din 2000. Acestia au lansat numeroase planuri de actiune si alte ritualuri de reforma, care în esenta au fost doar actiuni de relatii publice menite sa îi convinga pe eurocrati ca România este procupata sa adopte normele si valorile europene, a mai afirmat analistul politic.
In umbra Sofiei, Bucurestiul nu va avea probleme
Proverbul “Câinii latra, caravana trece” descrie cel mai bine relatiile României cu reprezentantii Comisiei Europeane, afirma corespondentul la Bruxelles al saptamânalului bulgar “Kapital”, care publica un articol de doua pagini intitulat “În umbra comoda a Sofiei”. În umbra Sofiei (pusa la zid din cauza lipsei reformelor), Bucurestiul nu va avea probleme cu fondurile europene, cu crima organizata sau cu institutiile sociale de trista amintire, considera jurnalistul. Nimic nu este în roz, îndeosebi coruptia de la mai înalt nivel, adauga el. Si în acest domeniu România pare într-o lumina pozitiva, ceea ce, scrie autorul, nu este meritul guvernantilor de la Bucuresti, ci mai degraba al celor din capitala bulgara. Expertii Comisiei Europene au constatat probleme mai grave la Sofia decât la Bucuresti în privinta justitiei. “Macar în România functioneaza partea de anchetare, chiar daca pe urma dosarele sunt blocate în instante. Dar în Bulgaria nu merge nici partea asta”, a declarat pentru NewsIn, luna trecuta, o sursa de la Bruxelles. Potrivit proiectului de raport, nici în cazul României nu sunt uitate fondurile europene, care ar putea fi blocate – dupa modelul aplicat Bulgariei – în cazul în care administratia nu functioneaza corect. “Utilizarea adecvata a fondurilor UE de preaderare si a fondurilor structurale va fi posibila doar daca exista o capacitate administrativa adecvata si un control eficient al conflictelor de interese, fraudelor si neregulilor financiare”, avertizeaza Comisia Europeana. Proiectele de raport care au fost vazute de presa contin însa si în cazul Bulgariei, si în cazul României urmatorul mesaj mai mult sau mai putin voalat: aderarea celor doua tari la spatiul Schengen si grupul Euro ar putea fi amânatadaca nu se obtin rezultatele cerute de Uniunea Europeana.
Morar sustine ca procurorii si-au facut datoria
Raportul apreciaza DNA si critica voalat Parlamentul pentru blocarea dosarelor de mare
coruptie (vezi dosarele Mitrea si Nastase). Cu toate ca stam mai bine in ochii CE decât bulgarii, documentul constata progrese insuficiente in domeniul justitiei si in cel al luptei impotriva coruptiei. Responsabilitatea nereusitelor acestora a fost pasata Legislativului. Legat de acest subiect, seful DNA, Daniel Morar, a acordat ieri un interviu Mediafax: “Expertii Comisiei Europene cu siguranta ca au vazut care sunt cazurile noi de mare coruptie investigate, deschise de catre procurorii DNA, au vazut care sunt cazurile de mare coruptie ca atare considerate pe rolul instantelor de judecata si e foarte important sa spun ca, în ciuda a ceea ce se scrie, a ceea ce spun unii ca toate dosarele sunt restituite sau asa mai departe, lucrurile stau exact invers. Adica, exceptând acele trei dosare (Zambaccian, Matusa Tamara si cel al lui Serban Mihailescu - n.r.) si care au fost restituite ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale, toate dosarele cu ministri, parlamentari, fosti ministri sau fosti parlamentari sunt în fata instantelor de judecata. E adevarat, nu avem nicio solutie, nici macar în prima instanta cu aceste dosare, daramite definitive, dar neavând nicio solutie înseamna ca nu avem nici solutii de condamnare, dar nici de achitare. Cum as spune sintetic, dosarele sunt în curs. Deci, din acest punct de vedere n-ai cum sa critici procurori. Eventual, când aceste dosare vor ajunge în faza unor hotarâri judecatoresti definitive si daca alea sunt într-adevar defavorabile, se poate face o alta analiza. Dar pâna una-alta procurorii fac ceea ce trebuie sa faca - deschid dosare de mare coruptie, le investigheaza si, acolo unde au probe, trimit în judecata”.
(Bogdan Apostolescu)
Presedintele Comisiei de Afaceri Europene din Bundestag nu a fost impresionat de vizita lui Comanescu
Parlamentarul german crestin-democrat Gunther Krichbaum a declarat ca România a înregistrat “regrese sistematice” de la 1 ianuarie 2007, potrivit
cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung. Acesta si-a exprimat speranta ca raportul Comisiei Europene va fi cât se poate de clar si de critic “de dragul românilor”. Potrivit parlamentarului german, “este de la sine înteles ca monitorizarea României de catre Uniunea Europeana trebuie continuata”. Krichbaum, care este presedintele Comisiei de Afaceri Europene din Bundestag, a fost unul dintre interlocutorii sefului diplomatiei române, Lazar Comanescu, care a efectuat luni o vizita la Berlin. Aceasta nu l-a impiedicat insa pe parlamentarul german sa critice autoritatile de la Bucuresti. Comanescu a combatut ieri criticile venite de la expertii in drept si din partea Comisiei Europene, care sustin ca guvernul de la Bucuresti nu a facut suficiente eforturi pentru a combate coruptia si a fost reticent în a aduce politicieni importanti sa raspunda în fata legii. Ministrul român de externe a declarat ca legea a fost cu strictete aplicata si sistemul judiciar este în momentul de fata consolidat, potrivit unui interviu acordat la Berlin publicatiei International Herald Tribune. “Ni se tot spune ca niciun ministru nu a fost trimis in judecata, dar aceasta este o abordare simplista”, a declarat Comanescu. “România lupta impotriva coruptiei. Chiar recent, mai multi politisti dintr-un judet din apropierea Bucurestiului (Pitesti, n.r) au fost demisi si arestati pentru eliberarea de permise de conducere false”, a mai spus ministrul de externe.
privitor la România. In acest sens, presa internationala dezbate pe larg concluziile documentului
, precizând ca statul român a reusit prin scamatorii politice sa obtina integrarea in cadrul Uniunii Europene. Mai mult, mass-media bulgara sustine ca Bucurestiul s-a mentinut pe linia de plutire datorita... ineficientei Sofiei, Comisia Europeana recomandând, in cazul vecinilor de la sud de Dunare, masuri drastice daca reformele nu vor avea succes.
Elita româneasca a folosit mai multe pârghii în cadrul structurilor UE, facând lobby si obtinând integrarea în baza unei agende minime de reforme, contând în schimb pe asul din mânca: abilitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructura unor companii care se bucurau de influenta atât la Bruxelles, cât si în partidele care domina unele state-cheie din cadrul UE, comenteaza in Financial Times cunoscutul istoric Tom Gallanger, un fin cunoscator al politicii românesti. Uniunea a fost astfel dezarmata de o elita locala foarte versata în s
imularea schimbarii, iar România a devenit al 27-lea stat membru al UE la 1 ianuarie 2007, majoritatea reformelor cruciale existând numai pe hârtie sau cu angajamente pentru viitor. Gallanger a mai sustinut ca judecatorii au continuat sa îi achite pe politicienii prezentati pentru acuzatii de coruptie, cu verdicte derizorii sau amânarea judecarii acestora. Cu exceptia unor reforme, puterea politica în România a oscilat, în cele doua decenii de la înlaturarea de la putere a comunismului, între cercurile restrânse ale partidelor politice decise sa nu fie trase la raspundere în fata legii sau constrânse de reglementarile Bruxelles-ului. Doi premieri consecutivi, social-democratul Adrian Nastase si liberalul Calin Popescu Tariceanu, au remarcat ca intransigenta UE este mai de graba sporadica în încercarea de a asimila 12 noi state membre din 2000. Acestia au lansat numeroase planuri de actiune si alte ritualuri de reforma, care în esenta au fost doar actiuni de relatii publice menite sa îi convinga pe eurocrati ca România este procupata sa adopte normele si valorile europene, a mai afirmat analistul politic.
In umbra Sofiei, Bucurestiul nu va avea probleme
Proverbul “Câinii latra, caravana trece” descrie cel mai bine relatiile României cu reprezentantii Comisiei Europeane, afirma corespondentul la Bruxelles al saptamânalului bulgar “Kapital”, care publica un articol de doua pagini intitulat “În umbra comoda a Sofiei”. În umbra Sofiei (pusa la zid din cauza lipsei reformelor), Bucurestiul nu va avea probleme cu fondurile europene, cu crima organizata sau cu institutiile sociale de trista amintire, considera jurnalistul. Nimic nu este în roz, îndeosebi coruptia de la mai înalt nivel, adauga el. Si în acest domeniu România pare într-o lumina pozitiva, ceea ce, scrie autorul, nu este meritul guvernantilor de la Bucuresti, ci mai degraba al celor din capitala bulgara. Expertii Comisiei Europene au constatat probleme mai grave la Sofia decât la Bucuresti în privinta justitiei. “Macar în România functioneaza partea de anchetare, chiar daca pe urma dosarele sunt blocate în instante. Dar în Bulgaria nu merge nici partea asta”, a declarat pentru NewsIn, luna trecuta, o sursa de la Bruxelles. Potrivit proiectului de raport, nici în cazul României nu sunt uitate fondurile europene, care ar putea fi blocate – dupa modelul aplicat Bulgariei – în cazul în care administratia nu functioneaza corect. “Utilizarea adecvata a fondurilor UE de preaderare si a fondurilor structurale va fi posibila doar daca exista o capacitate administrativa adecvata si un control eficient al conflictelor de interese, fraudelor si neregulilor financiare”, avertizeaza Comisia Europeana. Proiectele de raport care au fost vazute de presa contin însa si în cazul Bulgariei, si în cazul României urmatorul mesaj mai mult sau mai putin voalat: aderarea celor doua tari la spatiul Schengen si grupul Euro ar putea fi amânatadaca nu se obtin rezultatele cerute de Uniunea Europeana.
Morar sustine ca procurorii si-au facut datoria
Raportul apreciaza DNA si critica voalat Parlamentul pentru blocarea dosarelor de mare
coruptie (vezi dosarele Mitrea si Nastase). Cu toate ca stam mai bine in ochii CE decât bulgarii, documentul constata progrese insuficiente in domeniul justitiei si in cel al luptei impotriva coruptiei. Responsabilitatea nereusitelor acestora a fost pasata Legislativului. Legat de acest subiect, seful DNA, Daniel Morar, a acordat ieri un interviu Mediafax: “Expertii Comisiei Europene cu siguranta ca au vazut care sunt cazurile noi de mare coruptie investigate, deschise de catre procurorii DNA, au vazut care sunt cazurile de mare coruptie ca atare considerate pe rolul instantelor de judecata si e foarte important sa spun ca, în ciuda a ceea ce se scrie, a ceea ce spun unii ca toate dosarele sunt restituite sau asa mai departe, lucrurile stau exact invers. Adica, exceptând acele trei dosare (Zambaccian, Matusa Tamara si cel al lui Serban Mihailescu - n.r.) si care au fost restituite ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale, toate dosarele cu ministri, parlamentari, fosti ministri sau fosti parlamentari sunt în fata instantelor de judecata. E adevarat, nu avem nicio solutie, nici macar în prima instanta cu aceste dosare, daramite definitive, dar neavând nicio solutie înseamna ca nu avem nici solutii de condamnare, dar nici de achitare. Cum as spune sintetic, dosarele sunt în curs. Deci, din acest punct de vedere n-ai cum sa critici procurori. Eventual, când aceste dosare vor ajunge în faza unor hotarâri judecatoresti definitive si daca alea sunt într-adevar defavorabile, se poate face o alta analiza. Dar pâna una-alta procurorii fac ceea ce trebuie sa faca - deschid dosare de mare coruptie, le investigheaza si, acolo unde au probe, trimit în judecata”.
(Bogdan Apostolescu)
Presedintele Comisiei de Afaceri Europene din Bundestag nu a fost impresionat de vizita lui Comanescu
Parlamentarul german crestin-democrat Gunther Krichbaum a declarat ca România a înregistrat “regrese sistematice” de la 1 ianuarie 2007, potrivit
cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung. Acesta si-a exprimat speranta ca raportul Comisiei Europene va fi cât se poate de clar si de critic “de dragul românilor”. Potrivit parlamentarului german, “este de la sine înteles ca monitorizarea României de catre Uniunea Europeana trebuie continuata”. Krichbaum, care este presedintele Comisiei de Afaceri Europene din Bundestag, a fost unul dintre interlocutorii sefului diplomatiei române, Lazar Comanescu, care a efectuat luni o vizita la Berlin. Aceasta nu l-a impiedicat insa pe parlamentarul german sa critice autoritatile de la Bucuresti. Comanescu a combatut ieri criticile venite de la expertii in drept si din partea Comisiei Europene, care sustin ca guvernul de la Bucuresti nu a facut suficiente eforturi pentru a combate coruptia si a fost reticent în a aduce politicieni importanti sa raspunda în fata legii. Ministrul român de externe a declarat ca legea a fost cu strictete aplicata si sistemul judiciar este în momentul de fata consolidat, potrivit unui interviu acordat la Berlin publicatiei International Herald Tribune. “Ni se tot spune ca niciun ministru nu a fost trimis in judecata, dar aceasta este o abordare simplista”, a declarat Comanescu. “România lupta impotriva coruptiei. Chiar recent, mai multi politisti dintr-un judet din apropierea Bucurestiului (Pitesti, n.r) au fost demisi si arestati pentru eliberarea de permise de conducere false”, a mai spus ministrul de externe.
Fără parlamentari deasupra legii!
Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu,este de părere că imunitatea
aleşilor ar trebui limitată
Comisia Europeană va prezenta astăzi raportul privind starea justiţiei din România. Sistemul judiciar va fi monitorizat încă un an.
Adevărul: România va fi monitorizată în continuare. Ce este de făcut în această situaţie?
Cătălin Predoiu: Sunt convins că raportul va fi unul obiectiv, echilibrat şi realist. Obiectivele reformei cer timp şi acţiune permanentă şi concertată din partea tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul justiţiei.
Continuarea mecanismului de cooperare şi verificare implică o eficienţă mai mare şi o cooperare mai strânsă între CSM, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi, nu în ultimul rând, parlament şi societatea civilă.
Există riscul activării clauzei de salvgardare?
La începutul anului se vorbea de aplicarea unor măsuri de salvgardare din Tratatul de Aderare, datorită întârzierii reformelor în justiţie. Activitatea
din ultimele luni a demonstrat că există şi voinţă politică, şi resursele tehnice pentru continuarea reformelor, iar ca o consecinţă directă au apărut şi rezultatele. Singura cale pentru înlăturarea completă a perspectivei sancţiunilor şi ridicarea mecanismului de cooperare şi verificare este continuarea reformelor.
Ar putea fi România sancţionată financiar de Comisia Europeană?
După cum am arătat, progresele înregistrate în ultimele luni în domeniul reformei sistemului judiciar au îndepărtat această perspectivă. Sunt convins că raportul va exprima cu claritate acest lucru.
Raportul CE relevă faptul că parlamentarii români blochează anchete de mare
corupţie. Este justiţia influenţată politic?
Raportul va fi publicat astăzi. Sunt reticent cu privire la orice anticipări privind concluziile politice ale raportului, până la publicarea oficială a acestuia. Cred că influenţa factorului politic asupra justiţiei a scăzut semnificativ în ultimii ani. Autoritatea judecătorească se bucură de garanţii serioase privind independenţa. Consiliul Superior al Magistraturii este una dintre garanţiile instituţionale.
Procedurile constituţionale şi dezbaterile din parlament în legătură cu imunitatea nu pot conduce decât forţat la concluzia că justiţia în ansamblul
său ar fi influenţată politic. Pe de altă parte, sunt de părere că imunitatea parlamentară ar trebui să fie limitată într-o viitoare alcătuire a Constituţiei la opiniile şi exprimările politice.
UE ne critică în continuare pentru lipsa condamnărilor, dar şi pentru numărul mare de achitări. Există o problemă în instanţe?
O mai mare acurateţe a anchetelor procurorilor şi pedepse mai aspre aplicate uniform de judecători ar putea aduce progresul aşteptat şi în această sferă de acţiune.
La nivelul Ministerului Justiţiei am constituit un grup de lucru împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Public şi ai Consiliului Superior al Magistraturii care să întreprindă un studiu pe tema uniformizării jurisprudenţei şi eventual să redacteze un proiect de ghid orientativ al individualizării pedepselor.
Poate că eliminarea din lege a posibilităţii suspendării pedepselor pentru anumite infracţiuni ar fi o soluţie asupra căreia ar trebui să reflectăm.
Procurorii par să aibă o imagine pozitivă, ei având practic "o bilă albă" din partea CE. În aceste condiţii se impune schimbarea şefului DNA?
Există mai multe zone în care s-au înregistrat progrese ale reformei sistemului judiciar şi sper că raportul să le înregistreze. Pe termen lung, ceea ce contează dincolo de imagine este realitatea. Evaluările prealabile şi fundamentarea deciziei de propunere privind procurorul şef al DNA vor avea în vedere şi concluziile raportului, alături de alte elemente de analiză. Ceea ce vom urmări prin decizia de propunere va fi stabilitatea pe termen lung a instituţiei, creşterea eficienţei şi a credibilităţii interne şi externe.
Sentinţe judecătoreşti inconsecvente
Comisia Europeană prezintă astăzi raportul privind starea justiţiei din România. Din cauza faptului că problemele sistemului judiciar nu au fost rezolvate în perioada de un an şi jumătate impusă de Uniunea Europeană, România va mai fi monitorizată încă un an la capitolul "Justiţie".
aleşilor ar trebui limitată
Comisia Europeană va prezenta astăzi raportul privind starea justiţiei din România. Sistemul judiciar va fi monitorizat încă un an.
Adevărul: România va fi monitorizată în continuare. Ce este de făcut în această situaţie?
Cătălin Predoiu: Sunt convins că raportul va fi unul obiectiv, echilibrat şi realist. Obiectivele reformei cer timp şi acţiune permanentă şi concertată din partea tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul justiţiei.
Continuarea mecanismului de cooperare şi verificare implică o eficienţă mai mare şi o cooperare mai strânsă între CSM, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi, nu în ultimul rând, parlament şi societatea civilă.
Există riscul activării clauzei de salvgardare?
La începutul anului se vorbea de aplicarea unor măsuri de salvgardare din Tratatul de Aderare, datorită întârzierii reformelor în justiţie. Activitatea
din ultimele luni a demonstrat că există şi voinţă politică, şi resursele tehnice pentru continuarea reformelor, iar ca o consecinţă directă au apărut şi rezultatele. Singura cale pentru înlăturarea completă a perspectivei sancţiunilor şi ridicarea mecanismului de cooperare şi verificare este continuarea reformelor.
Ar putea fi România sancţionată financiar de Comisia Europeană?
După cum am arătat, progresele înregistrate în ultimele luni în domeniul reformei sistemului judiciar au îndepărtat această perspectivă. Sunt convins că raportul va exprima cu claritate acest lucru.
Raportul CE relevă faptul că parlamentarii români blochează anchete de mare
corupţie. Este justiţia influenţată politic?
Raportul va fi publicat astăzi. Sunt reticent cu privire la orice anticipări privind concluziile politice ale raportului, până la publicarea oficială a acestuia. Cred că influenţa factorului politic asupra justiţiei a scăzut semnificativ în ultimii ani. Autoritatea judecătorească se bucură de garanţii serioase privind independenţa. Consiliul Superior al Magistraturii este una dintre garanţiile instituţionale.
Procedurile constituţionale şi dezbaterile din parlament în legătură cu imunitatea nu pot conduce decât forţat la concluzia că justiţia în ansamblul
său ar fi influenţată politic. Pe de altă parte, sunt de părere că imunitatea parlamentară ar trebui să fie limitată într-o viitoare alcătuire a Constituţiei la opiniile şi exprimările politice.
UE ne critică în continuare pentru lipsa condamnărilor, dar şi pentru numărul mare de achitări. Există o problemă în instanţe?
O mai mare acurateţe a anchetelor procurorilor şi pedepse mai aspre aplicate uniform de judecători ar putea aduce progresul aşteptat şi în această sferă de acţiune.
La nivelul Ministerului Justiţiei am constituit un grup de lucru împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Public şi ai Consiliului Superior al Magistraturii care să întreprindă un studiu pe tema uniformizării jurisprudenţei şi eventual să redacteze un proiect de ghid orientativ al individualizării pedepselor.
Poate că eliminarea din lege a posibilităţii suspendării pedepselor pentru anumite infracţiuni ar fi o soluţie asupra căreia ar trebui să reflectăm.
Procurorii par să aibă o imagine pozitivă, ei având practic "o bilă albă" din partea CE. În aceste condiţii se impune schimbarea şefului DNA?
Există mai multe zone în care s-au înregistrat progrese ale reformei sistemului judiciar şi sper că raportul să le înregistreze. Pe termen lung, ceea ce contează dincolo de imagine este realitatea. Evaluările prealabile şi fundamentarea deciziei de propunere privind procurorul şef al DNA vor avea în vedere şi concluziile raportului, alături de alte elemente de analiză. Ceea ce vom urmări prin decizia de propunere va fi stabilitatea pe termen lung a instituţiei, creşterea eficienţei şi a credibilităţii interne şi externe.
Sentinţe judecătoreşti inconsecvente
Comisia Europeană prezintă astăzi raportul privind starea justiţiei din România. Din cauza faptului că problemele sistemului judiciar nu au fost rezolvate în perioada de un an şi jumătate impusă de Uniunea Europeană, România va mai fi monitorizată încă un an la capitolul "Justiţie".
Cu taxa Radio-TV la tribunal!
Actul normativ prin care este percepută taxa Radio-TV, care se încasează prin intermediul SC Electrica SA, nu a fost adaptat la noile realităţi juridice şi economice, astfel că, după privatizarea societăţii mai sus menţionate, în anumite regiuni ale ţării taxa a devenit ilegală, după cum susţine avocatul Iulian Urban, pe wwwurbaniulian.ro. Deci aceasta poate fi atacată în instanţă, lucru pe care un bucureştean intenţionează să-l facă, după cum se menţionează pe site-ul avocatului. Iar SRR şi SRTV nu par să aibă prea multe căi de atac în instanţă, deoarece nu ele emit facturile, ci SC Electrica, deci cele două instituţii nu ar putea avea calitate
procesuală activă.
Taxa Radio-Tv este percepută ilegal în regiunile unde SC Electrica SA a fost privatizată, respectiv Banat Dobrogea şi Moldova, drept urmare, abonaţii din aceste regiunii pot refuza cu nonşalanţă plătirea birului, deoarece nu pot fi daţi în judecată, susţine avocatul Iulian Urban.
Potrivit acestuia, taxa Radio-Tv este stabilită prin lege, însă, actul normativ a fost depăşit pentru că a fost adoptat atunci când ELECTRICA SA nu era privatizată, iar această obligativitate de plată se făcea prin intermediul facturii la energie. Numai că, între timp, o parte din Electrica a fost privatizată, iar noile societăţi comerciale
ENEL, CEZ sau EON nu au niciun cadru legal să încaseze taxa, întrucât ele sunt entităţi private, iar după acest proces de cumpărare a unei părţi din Electrica niciun parlamentar nu s-a gândit să adapteze legea la noile realităţi juridice şi economice. Iar eventuale înţelegeri sau acorduri semnate de aceste firme
cu SRR şi SRTv nu au nicio valoare faţă de consumatorii români, pentru că ele sunt făcute în afara cadrului legal, suţine avocatul.
După privatizarea Electrica, taxa Radio-Tv a fost încasată ilegal
Prin urmare, toate sumele de bani plătite de români cu titlu de taxa Radio-Tv către ENEL, CEZ şi EON după ce aceste firme au cumpărat părţi din ELECTRICA, anume Banat, Dobrogea, Moldova, sunt încasate ilegal, astfel încât, dacă s-ar deschide un proces împotriva lor de către cei care le-au plătit, aceste firme ar fi obligate prin Justiţie să le restituie banii abonaţilor. Cât despre cei care ar refuza să plătească aceste taxe, aceştia nu pot fi daţi în judecată pentru că legea a creat o brambureală juridică prin faptul că, deşi factura se emite de către Electrica, beneficiarii legali sunt SRR şi SRTv. Iar ELECTRICA, ENEL, EON sau CEZ nu vor putea să cheme niciodată în judecată restanţierii la taxa Radio-Tv pentru că nu ar avea calitate procesual activă, adică ei nu sunt titularii creanţelor, întrucât nu au contract încheiat cu persoana care ar trebui dată în judecată. De partea cealaltă, nici măcar SRR şi SRTv nu pot să dea în judecată pe cei care nu plătesc taxa Radio-Tv, întrucât nu ele emit facturile şi, prin urmare, nu ar avea calitate procesual activă. De altfel, pe această temă încă există un scandal imens între firmele de distribuţie a energiei electrice ENEL, CEZ şi EON şi SRR / SRTv pentru că acestea nu consideră rentabil faptul ca sunt obligaţi să adauge pe factura de energie electrică această taxă.
procesuală activă.
Taxa Radio-Tv este percepută ilegal în regiunile unde SC Electrica SA a fost privatizată, respectiv Banat Dobrogea şi Moldova, drept urmare, abonaţii din aceste regiunii pot refuza cu nonşalanţă plătirea birului, deoarece nu pot fi daţi în judecată, susţine avocatul Iulian Urban.
Potrivit acestuia, taxa Radio-Tv este stabilită prin lege, însă, actul normativ a fost depăşit pentru că a fost adoptat atunci când ELECTRICA SA nu era privatizată, iar această obligativitate de plată se făcea prin intermediul facturii la energie. Numai că, între timp, o parte din Electrica a fost privatizată, iar noile societăţi comerciale
ENEL, CEZ sau EON nu au niciun cadru legal să încaseze taxa, întrucât ele sunt entităţi private, iar după acest proces de cumpărare a unei părţi din Electrica niciun parlamentar nu s-a gândit să adapteze legea la noile realităţi juridice şi economice. Iar eventuale înţelegeri sau acorduri semnate de aceste firme
cu SRR şi SRTv nu au nicio valoare faţă de consumatorii români, pentru că ele sunt făcute în afara cadrului legal, suţine avocatul.
După privatizarea Electrica, taxa Radio-Tv a fost încasată ilegal
Prin urmare, toate sumele de bani plătite de români cu titlu de taxa Radio-Tv către ENEL, CEZ şi EON după ce aceste firme au cumpărat părţi din ELECTRICA, anume Banat, Dobrogea, Moldova, sunt încasate ilegal, astfel încât, dacă s-ar deschide un proces împotriva lor de către cei care le-au plătit, aceste firme ar fi obligate prin Justiţie să le restituie banii abonaţilor. Cât despre cei care ar refuza să plătească aceste taxe, aceştia nu pot fi daţi în judecată pentru că legea a creat o brambureală juridică prin faptul că, deşi factura se emite de către Electrica, beneficiarii legali sunt SRR şi SRTv. Iar ELECTRICA, ENEL, EON sau CEZ nu vor putea să cheme niciodată în judecată restanţierii la taxa Radio-Tv pentru că nu ar avea calitate procesual activă, adică ei nu sunt titularii creanţelor, întrucât nu au contract încheiat cu persoana care ar trebui dată în judecată. De partea cealaltă, nici măcar SRR şi SRTv nu pot să dea în judecată pe cei care nu plătesc taxa Radio-Tv, întrucât nu ele emit facturile şi, prin urmare, nu ar avea calitate procesual activă. De altfel, pe această temă încă există un scandal imens între firmele de distribuţie a energiei electrice ENEL, CEZ şi EON şi SRR / SRTv pentru că acestea nu consideră rentabil faptul ca sunt obligaţi să adauge pe factura de energie electrică această taxă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
