Picturile si sculpturile sunt cele mai scumpe si mai bine vandute falsuri

Mafia falsurilor incepe de la intermediari, continua cu proprietarii de magazin si se termina cu expertii si casele de licitatie. Odata s-a cumparat un tablou, expertizat, printr-o casa de licitatie, si, dupa ani de zile, se descopera ca este un fals. Culmea ironiei este ca acelasi obiect se vinde din nou, tot ca original, prin aceeasi casa de licitatie.

Centrul istoric al Bucurestiului si stradutele pe care buldozerele lui Ceausescu si, ulterior, ale primarilor post-decembristi n-au apucat inca sa intre gazduiesc mici magazine de antichitati. Din cand in cand, piesele prafuite din acestea sunt scoase la aer, atunci cand vreo primarie de sector organizeaza targuri de vechituri. Oferta bazarelor respective e pe cat de diversificata pe atat de periculoasa. Gasesti de la nasturi de sidef si decoratii naziste pana la mobilier
Bidermayer si picturi aprtinand unor pictori cunoscuti. Atata doar ca in loc de un Iser, sau Tonitza, sau o sabie de Toledo, te poti procopsi cu un fals de toata frumusetea sau o sabie chinezeasca facuta pe vapor.

Imitatiile atrag o categorie distincta de cumparatori
Cum vii
pe Buzesti dinspre Piata
Victoriei, inainte de intersectia cu Calea Grivitei, gasesti si pe stanga, si pe dreapta un soi de dughene pline de obiecte de epoca, pe firma carora scrie ori “Antiques” sau, mai neaos, “Antichitati”. La nr. 19, il gasesti pe Stefan Vezure, un vlajgan cu alura de boxer de categoria grea. L-ai crede orice, numai negustor de antichitati nu. A mostenit meseria din familie si acum cumpara si vinde picturi si gravuri vechi, mobila de epoca, cristaluri, covoare, argintarie, candelabre si multe alte lucruri peste care timpul si-a pus amprenta. “Cele mai frecvente replici sau imitatii sunt picturile sau sculpturile. Falsurile au cumparatorii lor. Se intampla ca expertii sa aiba clientii lor care nu cumpara fara acordul lor. Expertul face parte dintr-un grup de experti care nu l-ar contrazice niciodata in public. Astfel, cumparatorul ia de bun falsul respectiv”, povesteste zambind discret Stefan Vezure. Tot el explica de ce la noi preturile antichitatilor sunt mai mici decat in vest. “Vin straini care cumpara ori lucruri foarte bune, ori chilipiruri. Picturi vechi sau te miri ce tabachere sau cescute. La noi, arta e apreciata doar de un grup restrans. Se prefera o mobila noua decat una reconditionata, din lemn de nuc. Poti sa vinzi intr-o zi cat intr-un an sau sa nu-ti calce nimeni pragul pravaliei”, se plange negustorul.

Piesele contrafacute, ori foarte scumpe, ori foarte ieftine
In targurile de vechituri expun, in general, multi intermediari si anticari din provincie care n-au posibilitatea expunerii in magazine proprii sau nu au clientela pe masura la ei acasa. “Am auzit, la nivel de barfa, ca va veni in Romania celebra Casa de Licitatii Christie’s. Ar fi un lucru extraordinar. ~ia nu se manjesc. Noi avem vreo sase astfel de case. Eu nu fac afaceri
cu nici una. Afara, un expert e expert intr-un singur artist si raspunde pentru ce scrie. La noi expertii sunt buni la toate”, se revolta anticarul. “Si sabiile de samurai de pe tarabele acestor targuri de vechituri nu sunt altceva decat niste chinezarii”, il completeaza Dragos Barbu, dealer de arme de panoplie. “Am fost la targul de vechituri si am vazut sabii vechi. Problema e ca mai toate sunt facute din imbinarea dintre o lama veche si un maner nepotrivit. Se mai gasesc si piese originale, dar foarte rar. Sunt sabii de ofiter, in special de pe vremea regalitatii. Amandoi sunt de acord ca falsurile din aceste targuri sunt ori foarte scumpe, ori foarte ieftine. Imitatiile cele mai frecvente sunt tablouri, monede si decoratii vechi, precum Crucea de Fier, inele cu insemnele trupelor SS sau Wehrmacht-ului si timbrele. Mai sunt monedele romane si dolarii de argint. Acestea seamana foarte bine, au patina timpului, dar cand iei banul in mana e mai usor... Astfel, platesti pe o moneda sau un timbru, spre exemplu, de la 1000 RON, piesa respectiva nevalorand mai mult de 10 lei. Cele mai greu de falsificat piese sunt mobila sau cartile vechi.

«O sabie bine facuta nu trebuie sa coste sub 100 de euro»
Dragos Barbu are 37 de ani si s-a reprofilat pe comertul cu arme, decorative, armuri si tapiserii de epoca. “Cele mai cautate arme sunt spade ale Ordinelor Cavaleresti, cum sunt cele ale Templierilor de Malta sau Teutoni sau cele japoneze de genul celor folosite de luptatorii Ninja, drepte si mai scurte sau de samurai: Katana (n.r. – de lupta), Wakizashi sau Tanto (n.r. – pentru harakiri)”, povesteste negustorul de arme. Dragos lucreaza numai cu armurieri din Toledo, Spania, si are si un site www.sabii-de-toledo.ro ”La sabiile de Toledo se foloseste 50% tehnologie mixta si 50% tehnologie traditionala. Spre exemplu, o Katana lucrata ca pe timpuri ajunge pana la 5000 de euro, pe cand una cu tehnologie mixta nu sare de 400. O spada bine facuta n-ar trebui sa coste sub 100 de euro. Cele sub acest pret
e susceptibila de a fi un fals chinezesc. Le recunosti dupa gradul de finisare. Finisajele de pe maner se fac manual si chinezilor le mai raman «bavuri», mici neregularitati”, explica delaerul de sabii.

Femeile sunt mari amatoare de sabii de samurai
“Sabiile, spadele si pistoalele de panoplie sunt cautate de colectionari sau pentru cadouri mai speciale. Mai mult barbati, dar mai sunt si femei care vor in special sabii de samurai. Cred ca au vazut «Kill Bill», cu Uma Thurman. Au mai fost si unii, cu niste fete dubioase, dar le-am zis ca-s proaste si nu taie. M-am uitat si la stiri cand se aratau capturi de arme si, din fericire, nu mi-am recunoscut produsele. Din pacate la noi nu exista o cultura a armelor de panoplie. Sectorul e inca in dezvoltare. Mai nou, la mare cautare e sabia lui Stefan cel Mare, lucrata Toledo”, se distreaza Dragos.