Europenismul UDMR s-a balcanizat

Congresul scindarii" a fost botezata de unii observatori politici reuniunea care incepe astazi la Satu Mare si in care UDMR isi va alege conducerea pentru urmatorii 4 ani. Se va rupe fractiunea radicala, spargand in felul acesta si mitul indestructibilitatii Uniunii? Va insemna asta declinul unei formatiuni politice care a plutit pana acum la viteza de croaziera prin toate furtunile politice? E foarte probabil ca lupta inegala dintre moderati si radicali sa nu aiba un deznodamant cu pierderi de membri. Chiar si o eventuala fractura nu va paraliza miscarile lui Marko Bela si ale taberei sale invingatoare. Asta nu inseamna insa ca UDMR mai are in fata un viitor la fel de luminos. Nu framantarile interne o vor scoate din functiune, ci pur si simplu expirarea termenului de valabilitate politica. Ani de zile, pe vremea "criptocomunistilor" FDSN-isti si a PDSR-ului aflat la guvernare, Uniunea maghiarilor putea fi pusa, fara ezitare, langa fortele care promovau o doctrina europeana radicala (Alianta Civica, Grupul de Dialog Social s.a.). Rapoartele catre Strasbourg, apelul la lobby-ul maghiar din Statele Unite, aplicarea directivelor venite de la Budapesta au antrenat chiar o imagine, speculata prompt si eficient de nationalisti, de "sabotori ai intereselor Romaniei". Cu toate acestea, multe din observatiile si demersurile critice ale reprezentantilor Uniunii aveau sa se dovedeasca utile, pe fond, pentru democratizarea unei tari inca buimacite de iesirea fortata din comunism. Dincolo de exagerarile unui Csapo Jozsef, care pleda pentru autonomia totala pe criterii etnice, o buna parte din principiile autonomiei locale, pur administrativa si financiara, pe care o avem astazi se datoreaza si insistentei liderilor Uniunii. Cateva din reformele institutionale care ne-au aliniat, din acest punct de vedere, standardelor occidentale sunt rezultatul presiunilor, prin cele mai radicale metode - dintre care monitorizarea Consiliului Europei a fost probabil cea mai vizibila - exercitate de aceiasi reprezentanti ai UDMR. In plenul si in comisiile Parlamentului, chiar daca numarul initiativelor legislative de interes general n-a fost la fel de mare ca acela al propunerilor cu tinta electorala proprie, deputatii si senatorii maghiari s-au remarcat cu amendamente facute de pe aceleasi pozitii europene. Adesea, chiar adversarii lor din alte formatiuni isi ridicau palaria in fata prestatiei politice profesioniste. Din '96 incoace, UDMR a schimbat bancile negeluite ale Opozitiei cu plusul fotoliilor Puterii. Modificarea de statut a facut-o la inceput sa para la fel de preocupata de dezideratele ei imediate: obtinerea de drepturi suplimentare pentru minoritari. Cu timpul insa, reprezentanti ai Uniunii au constatat ca vremurile se schimba si ca postura de aliat sau partid la guvernare are si castiguri lumesti, nu doar pastrarea fiintei etnice. Unii au facut averi cot la cot cu aliatii. Altii au capatat functii publice. Multi au devenit ultrapragmatici. Incet-incet, europenismul s-a balcanizat. Dl. Verestoy a devenit mai putin interesat de traditia populatiei maghiare pe pamant transilvan cat de padurile care cresc pe acesta. Dl. Frunda a lasat balta transparenta occidentala in privinta declararii averilor demnitarilor si s-a alaturat celor ce se opuneau unei legi cu adevarat eficiente. Dl. Marko a abandonat si el grija pentru educatia tinerilor maghiari si a implorat Budapesta sa nu le mai acorde burse, ca sa nu-si piarda el electoratul. Iata ca acum UDMR tinde sa devina un partid retrograd. Cel putin asa arata imaginea suprapusa a lui Marko Bela si C.V. Tudor formand o opozitie comuna la ideea reformarii sistemului electoral prin introducerea votului uninominal. "O astfel de formula ne dezavantajeaza", recunostea presedintele UDMR, cu sinceritate, la doar cateva ore dupa lansarea initiativei de catre PSD. Ideea avea sa fie reluata chiar si la intalnirea de la Cotroceni, acolo unde si Romania Mare s-a pus de-a curmezisul oricarei reformari a clasei politice. Intr-adevar, sistemul uninominal ar imputina considerabil locurile de senatori pentru UDMR, restrangand probabil doar la Covasna, Harghita si Mures judetele cu reprezentare maghiara in Camera Superioara. Spre deosebire de PRM, care tine cu dintii de actualul model electoral pentru ca este un partid fara personalitati si fara structuri real eficiente in teritoriu, maghiarii propun totusi si o alternativa: cea a votului preferential pe lista, care le-ar mai da ceva sanse suplimentare si ar permite alegatorului, cat de cat, si o selectie nominala a candidatilor. Cu toate astea, asemanarea dintre pozitiile celor doua partide deriva dintr-o origine comuna in epoca primitivismului politic si o rezistenta la reformare si restructurare in ultimii 10 ani. Nici una dintre cele doua formatiuni nu este o constructie politica naturala. Nici PRM, nici UDMR nu au o ideologie macar formal conturata. Daca PRM este doar un sir de carausi ai baldachinului unui bufon ce se viseaza imparat, in UDMR poti gasi liberali, social-democrati, conservatori si extremisti uniti doar de scopul comun al obtinerii reprezentativitatii etnice. In Uniunea Europeana, pe bancile Parlamentului de la Strasbourg, unde partidele sunt impartite pe familii politice, nici UDMR, nici PRM, oricat s-ar foi, nu-si vor gasi loc. Intr-o lume civilizata, in care frontierele devin fluide si valorile spirituale devin comune, partidele etnice, la fel ca si contraponderile lor, partidele ultranationaliste nu mai au nici obiectul muncii, nici ratiunea de a exista. Paradoxal, UDMR, promotoarea valorilor europene, isi va incheia cariera odata cu intrarea Romaniei in Europa.